Etichetă: durere

Un strop de viață #646


…mda, unii dintre noi am avut o zi grea, Doamne.

DAR – pentru cei ca noi nu există nicio zi grea, nicio perioadă grea și niciun drum greu care să ne devasteze atât de tare încât să ne fure portofelul plin de mulțumiri. Noi suntem cei care încă putem spune la sfârșitul zilelor grele: mulțumim, Doamne, că nu există nicio lacrimă care cade pe pământ care să nu fie prinsă în cer.

Noi suntem cei curajoși care rămânem în joc pentru că Tu ne ții în Hristos și putem sta în picioare în mijlocul imposibilului și să-Ți mulțumim pentru o credință care trece testul deznădejdii – pentru că Tu desparți Mările noastre Roșii și ne treci cu bine printr-un ocean de lucruri copleșitoare și ne ajuți să continuăm să mergem prin puterea Ta.

Noi suntem cei care la sfârșitul zilei putem spune: mulțumim că ești adăpostul moale în care ne scufundăm și în care găsim o pace care întrece orice pricepere – pentru că indiferent de ceea ce ne copleșește, sub noi sunt brațele Tale veșnice.

Și în niciun caz nu ne vei da drumul.

În Numele Singurului care ne-a iubit până la moarte, pentru viață…

în numele lui Isus, Amin.

Ann Voskamp

 

Un strop de viață #636


Mulțumirea pentru toate lucrurile înseamnă acceptarea profundului mister al lui Dumnezeu în toate lucrurile.

Noi Îi mulțumim lui Dumnezeu nu datorită felului în care ne simțim, ci datorită a Cine este El.

Nicio măsură de regret nu schimbă trecutul, nicio măsură de neliniște nu schimbă viitorul, dar orice măsură de recunoștință schimbă prezentul.

În momentele în care ești stresat, caută-L pe Dumnezeu. În momentele în care ești îndurerat, laudă-L pe Dumnezeu. În momentele îngrozitoare, încrede-te în Dumnezeu. Și oricând, în orice moment – mulțumește-I lui Dumnezeu.

Ann Voskamp, Holiday Conversations Around the Table Have You Worried? Try This

 

Un strop de viaţă #626


O rugăciune pentru momentele în care nu poţi uita durerea

O, Doamne, Tatăl celor orfani, Tu vezi durerea mea şi îmi cunoşti tristeţea. Tu ai purtat toate aceste păcate înainte ca ele să aibă loc, şi nicio rană nu s-a produs fără a-ţi îndurera şi Ţie inima.

Există amintiri pe care nu vreau să le retrăiesc, dar de care nici nu pot să scap. Ele se năpustesc asupra mea atunci când mă aştept mai puţin, şi povara emoţiilor ameninţă să mă distrugă. Dumnezeule Tată, ascultă-mi cererea disperată. Am nevoie de Tine, oh, am nevoie de Tine.

Tu promiţi să faci totul frumos la vremea lui şi mi-aş dori ca acel moment să fie acum, dar între timp, vrei să mă porţi în braţele Tale? Ţine-mă aproape de inima Ta. Lasă-mă să-mi odihnesc capul pe umărul Tău, ca un miel purtat de Păstorul său.

Ţine-mă atunci când durerea pare să mă copleşească, ca valurile care se izbesc de mine. Du-mă pe stânca mai înaltă decât mine. Tu eşti adăpostul meu. Turnul meu tare. Adăpostul meu în mijlocul furtunii. În Tine sunt în siguranţă, nu numai faţă de trecut, ci şi faţă de amintirile care mă bântuie.

Nu pot uita, dar Tu poţi vindeca. Poţi aduce viaţă din cenuşă şi nu cer nimic mai puţin decât o minune! Vindecă aceste răni, Doamne, dar lasă cicatricele. Vreau să-mi amintesc mereu de bunătatea Ta, de vindecarea Ta şi de restaurarea Ta. Vreau să pot să mă uit în urmă la ce a fost şi să văd ce faci acum. Tu promiţi că faci ceva nou în mine; ajută-mă să cred asta şi să-mi aţintesc privirea înainte în loc să continui să mă gândesc la trecut. Ajută-mă să-mi încredinţez trecutul Ţie şi să păşesc înainte spre viitorul pe care Îl pregăteşti pentru mine.

Tu vei fi credincios în a duce la bun sfârşit această bună lucrare pe care ai început-o în mine şi de-abia aştept să văd cum o vei face!

Te iubesc, Doamne.

Amin.

Asheritah Ciuciu, A Prayer for When You Can’t Forget the Pain

Un strop de viață #578


În Isus Hristos, Dumnezeu a cunoscut cea mai adâncă suferință. De aceea, creștinismul, cu toate că nu poate oferi o justificare pentru fiecare suferință din lume, poate oferi resurse profunde pentru a trece prin suferință cu speranță și curaj, mai degrabă decât cu resentiment și disperare.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului

Un strop de viață #515


Deși sunt de acord că problema durerii poate fi una din marile provocări la adresa credinței în Dumnezeu, îndrăznesc să sugerez că problema plăcerii este cea care ne determină cel mai frecvent să ne gândim la lucrurile spirituale. Sexualitatea, lăcomia, faima, emoțiile de moment sunt de fapt cele mai precare atracții din lume. Durerea ne forțează să ne acceptăm finitudinea. Ea poate să nască cinism, dezgust și oboseală în simpla trăire a vieții. Durerea ne determină să căutăm o putere superioară. Instrospecția, superstiția, ceremonia și jurămintele pot să vină toate ca o consecință a durerii. Dar dezamăgirea cauzată de plăcere este cu totul altceva. Deși durerea poate fi văzută adesea ca un mijloc pentru a atinge un scop mai înalt, plăcerea este văzută ca un scop în sine. Și când plăcerea se epuizează, în sufletul omului se furișează un sentiment de deznădejde ce poate duce adesea la autodistrugere. Durerea poate fi temporară, dar dezamăgirea cauzată de plăcere duce la vid interior… nu doar pe moment, ci pentru toată viața.

Ravi Zacharias, „De ce Isus?”