Etichetă: Daniel Brânzei

Un strop de viață #549


Nu există răspunsuri corecte la întrebări greșite. Căutătorii de adevăr încep, în general, prin a căuta răspuns la întrebarea ”Ce?”. Atitudinea lor este greșită. Pilat a comis aceeași eroare: ”Ce este adevărul?” a întrebat și el. Înaintea lui se afla Adevărul în persoană, dar Pilat nu l-a băgat în seamă. El a formulat falsa prezumție că adevărul este concluzia unor discuții, o colecție seacă de afirmații.

Realitatea este că ”Adevărul” nu este un ”ce”, ci un ”Cine”. Dumnezeu și Fiul Său, Isus Hristos, sunt Adevărul. Doar Sfânta Treime conține corespondența desăvârșită între cuvânt și toate lucrurile create, văzute sau nevăzute.

Richard Wurmbrand, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei

Un strop de viață #547


Niciuna dintre virtuțile și niciunul dintre atributele divinului nu pot fi izolate și idolatrizate. Numai cumpănitul lor ansamblu reprezintă dumnezeirea. Ca atare, nici adevărul – singur – nu e un criteriu absolut. Citind pe Luther ”De servo arbitrio” mă conving și mai mult de aceasta și-mi amintesc aforismul lui Pascal: ”Până și din adevăr îți poți face un idol, deoarece adevărul fără dragoste nu e Dumnezeu, ci e chipul Lui, și-i idol, pe care nu se cuvine nici să-l iubești, nici să I te închini”.

N. Steinhardt, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei

Un strop de viață #537


Adevărul pus în cuvinte nu mai este adevăr pur, căci aceste cuvinte sunt haine caraghioase care denaturează ființa pură a adevărului. Când Dumnezeu se numește Tatăl Domnului Isus, asta nu înseamnă că El a avut o soție care I-a născut un Fiu. Faptul că Dumnezeu a ales să se numească Tată este numai o așezare în cuvinte a realității ultime, imposibil de redat adecvat în cuvintele, trăirile și experiențele noastre omenești.

Richard Wurmbrand, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei

Un strop de viață #535


Botaniștii ne spun că arborii au neapărată nevoie de vânturile puternice din februarie și martie, care le răsucesc trunchiurile și fac loc rădăcinilor să pătrundă și mai adânc în pământ. Fără rafalele nemiloase, frunzele n-ar avea de unde să primească hrana necesară.

Tot așa avem și noi nevoie de adversitățile vieții pentru a ne dezvolta resursele interioare de caracter. O perioadă furtunoasă de necazuri și de încercări poate fi doar preludiul unei primăveri în care viața își va redobândi frumusețea și rodnicia. Se cade să învățăm să privim prin credință dincolo de aspectul superficial al lucrurilor și să acceptăm răul ca pe o necesară pregătire a binecuvântărilor viitoare.

Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți”

Un strop de viață #533


Hristos ne-a chemat să-i hrănim pe cei flămânzi, nu pe cei ghiftuiți; să-i mântuim pe cei pierduți, nu pe cei încăpățânați; să-i chemăm la pocăință pe cei păcătoși, nu pe cei batjocoritori. El nu ne-a chemat să stăm acasă, să zidim și să decorăm capele confortabile, biserici și catedrale în care să-i legănăm spre adormire pe cei ce se pretind creștini. Nu ne-a dat să rostim discursuri abile, rugăciuni stereotipe sau să atingem elevate performanțe muzicale, ci ne-a trimis să zidim biserici vii, alcătuite din sufletele celor declasați, să smulgem oameni din ghearele diavolului, să-i scoatem din fălcile iadului, să-i aducem la Hristos, să-i învățăm să lupte și să-i transformăm în armata atotputernicului Dumnezeu.

C.T. Studd, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei