Botaniștii ne spun că arborii au neapărată nevoie de vânturile puternice din februarie și martie, care le răsucesc trunchiurile și fac loc rădăcinilor să pătrundă și mai adânc în pământ. Fără rafalele nemiloase, frunzele n-ar avea de unde să primească hrana necesară.

Tot așa avem și noi nevoie de adversitățile vieții pentru a ne dezvolta resursele interioare de caracter. O perioadă furtunoasă de necazuri și de încercări poate fi doar preludiul unei primăveri în care viața își va redobândi frumusețea și rodnicia. Se cade să învățăm să privim prin credință dincolo de aspectul superficial al lucrurilor și să acceptăm răul ca pe o necesară pregătire a binecuvântărilor viitoare.

Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți”