Un strop de viață #919


De ce le-a dat Dumnezeu oamenilor liberă voință? Pentru că libera voință – deși face ca răul să fie posibil – este și ceea ce dă valoare dragostei, binelui și bucuriei. O lume de automate – de creaturi care funcționează ca mașinile – nici n-ar fi meritat să fie creată. Fericirea pe care Dumnezeu o hărăzește creaturii Sale celei mai evoluate este fericirea de a fi de bunăvoie unită cu El și cu semenii săi într-o deplinătate a iubirii și încântării (…). Și pentru asta, creaturile Domnului trebuie să fie libere. Desigur că Dumnezeu știa ce s-ar întâmpla dacă oamenii și-ar folosi greșit libertatea: a crezut, se pare, că riscul merita să fie acceptat. Poate că ne simțim înclinați să nu fim de acord cu El. Dar există o problemă în a nu fi de acord cu Dumnezeu. El este sursa din care vine toată puterea noastră de a judeca; nu se poate ca tu să ai dreptate și El nu, după cum un pârâu nu poate urca mai sus de izvorul său. Când pledezi împotriva Lui, pledezi chiar împotriva puterii care te face capabil să pledezi; este ca și cum ai tăia creanga pe care stai. Dacă Dumnezeu consideră că această stare de război în univers este prețul pe care-l merită libera voință – dată unei lumi vii în care creaturile pot face cu adevărat binele sau răul, astfel încât se pot întâmpla lucruri cu adevărat importante, iar nu unei lumi de jucărie care se mișcă doar dacă trage El sforile – atunci putem fi convinși că merită să plătim acest preț.

C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu

Un strop de viață #918


Cel mai periculos lucru pe care-l poți face este să iei drept bun oricare impuls al firii tale și să-l consideri ca pe ceva care trebuie urmat cu orice preț. Oricare dintre impulsurile noastre ne poate transforma în demoni dacă-l luăm drept un sfetnic absolut. Ai putea să te gândești că dragostea pentru oameni în general este un impuls corect, dar nu este așa. Dacă lași deoparte dreptatea, te vei trezi că nesocotești înțelegerile, că falsifici dovezile la judecată „în folosul omenirii” și că devii în cele din urmă un om crud și perfid.

C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu

Serie nouă „Un strop de viață”


„Dacă descopăr în mine o dorință pe care nimic din lumea asta n-o poate satisface, explicația cea mai probabilă este că am fost făcut pentru altă lume.”

„Nici un om nu știe cât este de rău până când nu a încercat din toate puterile să fie bun.”

Vă sunt cunoscute aceste citate?
Ele fac parte din „Creștinism, pur și simplu”, a binecunoscutului C.S. Lewis, o carte mereu proaspătă, care capătă un nou înțeles la fiecare citire, atrăgându-ne atenția asupra unor aspecte pe care poate nu le-am remarcat anterior.

După ani de așteptare, am avut bucuria să o văd reeditată anul trecut (și să o și primesc în dar de ziua mea 🙂 ), așa că v-o readuc în atenție, în următoarele câteva săptămâni, prin câteva citate dintr-o nouă serie „Un strop de viață”. Am încercat să selectez citatele mai puțin cunoscute sau mai puțin preluate de alți autori – și cine știe, cu acest prilej, poate veți gândi și voi la fel ca mine: „Ia să o mai citesc o dată!”


Seria „Un strop de viață” cu tema „Creștinism, pur și simplu” va reveni de săptămâna viitoare, în fiecare luni și joi.

În luna noiembrie, la 122 de ani de la nașterea sa, și 57 de ani de la moartea sa, vor urma alte câteva articole, despre o carte-surpriză dintre cele scrise de C.S. Lewis.

Oameni ai cărții #13 – Cărțile te ajută să te minunezi


[Cineva] care citește este [cineva] care se minunează. Continuă lectura „Oameni ai cărții #13 – Cărțile te ajută să te minunezi”

Oameni ai cărții #11 – Povești fantastice care m-au învățat să sper


„Sau căutarea unui tip bun de magie”

În cele ce urmează veți descoperi câteva explicații și o selecție din lista de povești fantastice recomandate de Sarah Clarkson, iar, la final, propria mea listă. Continuă lectura „Oameni ai cărții #11 – Povești fantastice care m-au învățat să sper”