Ceea ce Satana a pus în mințile strămoșilor noștri îndepărtați a fost ideea că ei ar putea fi „asemenea unor dumnezei” – că ar putea exista de sine stătători ca și cum s-ar fi creat ei înșiși – că ar putea fi propriii lor stăpâni – inventând un fel de fericire proprie în afara lui Dumnezeu, despărțiți de Dumnezeu. Și din această încercare disperată a ieșit aproape tot ceea ce numim istoria omenească – bani, sărăcie, ambiție, război, prostituție, clase sociale, imperii, sclavie – lunga și teribila poveste a omului încercând să găsească altceva decât pe Dumnezeu care să-l facă fericit. Motivul pentru care nu va putea reuși niciodată este următorul: Dumnezeu ne-a făcut, ne-a inventat, așa cum un om inventează o mașină. O mașină este făcută să funcționeze cu petrol și nu va merge bine cu nimic altceva. Iar Dumnezeu a proiectat mașina omenească să meargă cu El. El este combustibilul cu care spiritele noastre au fost proiectate să ardă, hrana cu care spiritele noastre au fost proiectate să se hrănească. Nu există altele. De aceea nu are rost să-i cerem lui Dumnezeu să ne facă fericiți într-un fel al nostru care să nu aibă de-a face cu religia. Dumnezeu nu ne poate da fericire și liniște în afara Lui, pentru că ele nu pot fi găsite acolo. Nu există astfel de lucruri în afara Lui.
C.S. Lewis, „Creștinism, pur și simplu”
