Etichetă: Biserică

Un strop de viaţă #536


În vremea noastră umanistă a creştinismului diluat, sentimental, am pierdut sentimentul sacrului în biserică. Cu toată zarva, gălăgia şi divertismentul din biserică, nu prea mai este loc pentru cultivarea sentimentului de sfinţenie pentru Domnul.

Când va învăţa creştinul de azi că strângerea laolaltă pentru închinare nu este pentru a ne face nouă pe plac şi a face ce ne distrează şi ne entuziasmează pe noi, ci are totul de-a face cu a-I face pe plac lui Dumnezeu? Pe placul lui Dumnezeu sunt doar sacrul şi sfinţenia.

A.W. Tozer, Umblarea mea zilnică

Un strop de viaţă #528


Nu trebuie crezut că Biserica e o societate de oameni desăvârşiţi care fac lucruri mari. E societatea unor păcătoşi iertaţi care-şi plătesc datoria de neplătit a dragostei lucrând pentru Împărăţia lui Dumnezeu în orice chip pot, ştiindu-se pe ei înşişi nevrednici de această sarcină. În clipa în care orice creştin, şi mai cu seamă orice lider creştin, uită asta – în clipa în care oricine dintre noi îşi imaginează că suntem în mod automat speciali sau deasupra primejdiilor şi ispitelor care-i afectează pe muritorii obişnuiţi – , în acea clipă suntem în cel mai grav pericol. Dezastruoasa prăbuşire a lui Petru a venit doar la o oră sau două după ce declarase că-l va urma pe Iisus până la închisoare, ba chiar până la moarte.

N.T. Wright, Iisus pur şi simplu – o nouă viziune despre cine a fost, ce a făcut şi de ce contează

Un strop de viaţă #472


Matei 7:7-12

Prin har, astăzi voi posti de la creştinismul confortabil. Astăzi voi face cu întrăzneală ceva împotriva culturii pentru că sunt un cetăţean al Împărăţiei cu susul în jos. Ne pocăim pentru faptul că Biserica se preocupă cu clădiri fastuoase, în loc să ofere o dragoste generoasă, pentru faptul că este cunoscută pentru aroganţa ofensivă în loc să fie cunoscută pentru harul ofensiv, pentru că vrea să urce pe treapta societăţii pentru a fi cineva, în loc să coboare pentru a ajuta pe cineva.

Ann Voskmap, A Lent to Repent and Refresh 15

Un strop de viaţă #267


Niciodată nu am regretat că am fost închis, dimpotrivă, am mulţumit deseori pentru acest mare har: să-L iubeşti pe Domnul nu numai când îţi dă binecuvântări, ci mai ales atunci când ţi le ia. Dacă aş începe o nouă viaţă şi aş putea să-mi aleg calea pe care să merg, n-aş alege alt drum, ci numai pe cel pe care Domnul l-a hotărât din veşnicie pentru mine. Aş alege tot familia în care m-am născut şi toate împrejurările vieţii prin care am trecut. Aş alege-o de nevastă tot pe soţia mea. L-aş alege tot pe Domnul Isus şi Biserica Lui.

Traian Ban în Amintiri cu sfinţi vol.3 de Daniel Brânzei

Un strop de viaţă #173


Aşadar, cea mai înaltă semnificaţie a căsătoriei şi scopul ultim al acesteia este să prezinte legământul dintre Hristos şi Biserică. De-asta există căsătoria. Dacă eşti căsătorit, de-asta eşti căsătorit. Dacă speri să fii, acesta ar trebui să fie visul tău.

Cea mai importantă implicaţie a acestei concluzii este faptul că a ţine legământul cu partenerul tău este la fel de important ca a spune adevărul despre legământul lui Dumnezeu cu noi în Isus Hristos. Căsătoria nu are de-a face doar cu a fi sau a rămâne îndrăgostit. Înseamnă a spune adevărul prin vieţile noastre. Înseamnă să prezentăm ceva adevărat cu privire la Isus Hristos şi la felul în care El se raportează la poporul Său. Înseamnă să arăţi în viaţa reală slava Evangheliei.

John Piper, This Mommentary Marriage