Etichetă: a suferi pentru Hristos

Un strop de viață #906


A accepta din toată inima dragostea și Împărăția lui Dumnezeu înseamnă a accepta și inima Lui zdrobită, plină de dragoste. Înseamnă a ne expune asalturilor lumii care Îl urăște pe Dumnezeu. Viața creștină activă este o viață plină de riscuri, de suferințe și de responsabilități. Într-adevăr, Dumnezeu ne poartă poverile. Cu siguranță că El ne binecuvântează în multe feluri, dar această stare binecuvântată de la început are scopul de a ne obișnui cu preocuparea pentru lucruri mai importante decât noi înșine. Vom plânge, dar nu pentru că locuința noastră este prea mică sau pentru că avem datorii la bancă ci pentru că vom fi solicitați la maxim să ne ocupăm de o lume suferindă. Da, este adevărat, experimentăm pace, bucurie și speranță, dar este o pace în mijlocul furtunii, o bucurie caracterizată de empatie și o speranță șlefuită de suferință.

Gary Thomas, Credința adevărată

Un strop de viață #828


Crucea lui Cristos nu este bucata de lemn pe care a purtat-o pe umerii Lui și pe care a fost, în cele din urmă, țintuit. Ea înseamnă, în general, toate necazurile celui credincios, ale cărui suferințe sunt suferințele lui Cristos. În general, crucea lui Cristos înseamnă toate necazurile pe care Biserica le suferă pentru Cristos. (…)  Este avantajos pentru noi să știm toate aceste lucruri, ca nu cumva să fim înghițiți de întristare sau să cădem în disperare, atunci când vedem că adversarii noștri ne persecută cu cruzime, ne excomunică și ne ucid. Să nu uităm însă, după exemplul lui Pavel, că trebuie să ne lăudăm cu crucea pe care o purtăm, nu pentru păcatele noastre, ci de dragul lui Cristos. Dacă privim doar la noi înșine în suferințele noastre, ele nu devin doar cumplite, ci și insuportabile. Dar atunci când putem spune „suferințele Tale ne copleșesc” sau, după cum se spune în Psalmul 44:22: „din pricina Ta suntem junghiați în toate zilele”, atunci aceste suferințe nu sunt doar ușoare, ci și dulci, după cum ni se spune în Matei 11:30: „Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.”

Martin Luther, Comentariu asupra epistolei către Galateni

Un strop de viață #705


N-ar trebui să fim surprinși – deși mulți în biserici ar fi foarte surprinși să audă asta – că primii creștini își înțelegeau vocația de urmași ai lui Isus ca incluzând drept element central esențial propria lor suferință, neînțelegere de către alții și chiar moartea de mâna acestora. Și nu e vorba doar de faptul că, în calitatea lor de adepți ai unui Mesia neînțeles, ei înșiși se vor fi așteptat în chip firesc la răstălmăciri și persecuții, deși și acest lucru face parte din asta. E vorba mai degrabă că, asemenea propriei suferințe a lui Isus, suferința adepților lui Isus nu e doar acompaniamentul inevitabil al împlinirii scopului divin, ci face parte ea însăși din mijlocul prin care urmează să fie realizat acel scop.

N. T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor

Un strop de viață #529


Ce să facă cel aflat sub batjocură? Când știm să ne ridicăm la adevărata noastră demnitate, batjocura este a batjocoritorului, nu a noastră! Vorbele rele îi caracterizează pe cei ce le spun și nu se cade să ne pierdem liniștea pentru ele. Să nu le facem loc în inima noastră, ci să le lăsăm în inimile celor care le-au adus.

Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți. Vol 1”

Un strop de viață #332


Orice triumf al credinţei şi orice perseverenţă în ascultare sunt mărturii ale bunătăţii lui Dumnezeu şi ale perfecţiunii absolute a lui Hristos – indiferent dacă duşmanul este boala, Satan, păcatul sau înşelăciunile din partea altora. Şi de aceea, orice suferinţă de orice fel, pe care o îndurăm pe calea chemării noastre creştine, este o suferinţă cu Hristos şi pentru Hristos.

Ceea ce face dintr-o suferinţă o suferinţă cu şi pentru Hristos nu este cât de mult doresc duşmanii să ne facă acel lucru, ci cât suntem noi de credincioşi. Dacă suntem ai lui Hristos, atunci ceea ce vine peste noi este spre slava Lui şi pentru binele nostru, indiferent dacă este cauzat de microbi sau de duşmani.

John Piper, Însetat după Dumnezeu