Rugăciunea nu are temei în adevăr când Dumnezeu aude ceea ce e rugat să împlinească, ci când cel care se roagă nu încetează a se ruga până ce ajunge să fie el însuşi cel care aude ce vrea Dumnezeu. Omul vremelniciei face risipă de vorbe şi în consecinţă devine exigent când se roagă; dar acela care se roagă cu adevărat se mărgineşte să asculte.
Søren Kierkegaard, citat în Jurnalul fericirii de N. Steinhardt.
Trebuie să recunoaştem că intervenţia divină nu este nici pe departe atât de simplă pe cât ne-am putea-o imagina. Pentru ca ea să ne susţină şi să ne dea o putere statornică – să ne ajute să rămânem stabili şi să vedem mâna lui Dumnezeu în toate etapele vieţii noastre – trebuie să fie destul de diferită de ceea ce ne-am prescrie noi de obicei. Nu poate fi numai o călătorie cu binecuvântări uşor de recunoscut şi de înţeles şi o cale a tihnei. Pentru a-I permite lui Dumnezeu să fie Dumnezeu, trebuie să-L urmăm pentru Cine este El şi pentru ceea ce intenţionează, nu pentru ceea ce vrem sau preferăm noi.
Ravi Zacharias, Marele Ţesător
Vezi şi postarea de aici.
Încercaţi să vă închipuiţi momentele mele de singurătate în camera de la Magdalen, seară de seară, simţind, când îmi întrerupeam lucrul, fie şi preţ de o secundă, apropierea cu paşi mărunţi, implacabili, a Celui pe care dorisem cu atâta ardoare să-L evit. Faptul de care mă temusem venea în cele din urmă peste mine. În ultimul trimestru din 1929 m-am dat bătut, am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu, am îngenuncheat şi m-am rugat: eram, pesemne, în seara aceea, cel mai şovăielnic şi mai abătut convertit din toată Anglia. Nu vedeam atunci ceea ce acum este cel mai glorios şi mai evident lucru: smerenia Divină, care acceptă un convertit chiar şi în asemenea condiţii. Fiul Risipitor cel puţin s-a întors acasă purtat de propriile-i picioare. Dar cine poate proslăvi îndeajuns acea Iubire care deschide înaltele porţi în faţa unui fiu risipitor adus înăuntru dând din picioare, zbătându-se, plin de obidă şi căutând cu privirea în toate părţile o şansă de scăpare? Cuvintele compelle intrare, siliţi-i să intre (Luca 14:23), au fost atât de denaturate de oameni nelegiuiţi, încât ne cutremurăm în faţa lor; dar, înţelese cum se cuvine, ele măsoară nemărginirea milei Divine. Asprimea lui Dumnezeu este mai gingaşă decât blândeţea omenească, iar constrângerea Lui este libertatea noastră.
C.S. Lewis despre convertirea sa, în cartea Surprins de bucurie
Concepţia despre lume şi viaţă a lui Isus are legătură cu apariţia ştiinţei în lumea noastră. În zilele noastre, mulţi oameni cred că ştiinţa şi credinţa se împotrivesc una alteia. Dar profesorul Diogenes Allen de la Universitatea Princeton scrie: Am început să înţelegem că încă de la naşterea ei, ştiinţa a datorat mult creştinismului.
Potrivit lui Allen, creştinismul are atitudini care erau indispensabile pentru apariţia ştiinţei. Creştinii, spre deosebire de Platon, cred că materia e bună, fiindcă a fost creată de Dumnezeu. Prin urmare, studiul ei e bun. Lumea a fost creată de un Dumnezeu caracterizat prin ordine şi raţiune, de aceea suntem îndreptăţiţi să ne aşteptăm nu la haos, ci la ordine şi la raţiune, la lege şi la regularitate în creaţie, în natură. Pe de altă parte, dat fiind că Dumnezeu este liber şi omniscient, nu putem niciodată prezice ce va face, de aceea va trebui să investigăm. Va trebui să experimentăm pentru a descoperi lucrările Lui.
Mai mulţi istorici susţin că ideile despre cum trebuie să funcţioneze lumea dacă este creată de un Dumnezeu bun şi raţional au fost cruciale pentru crearea ştiinţei. În martie 2009, NASA a trimis în spaţiu un telescop purtând numele lui Johannes Kepler, marele matematician şi astronom care a trăit în jurul anului 1600 d.Cr. Iată ce a scris Kepler:
Vă invit astăzi să descoperim împreună o carte deosebit de practică, ce poartă un titlu paradoxal: Păcate respectabile, de Jerry Bridges. Probabil că titlul vi se va părea ciudat, însă Jerry Brigdes încearcă să ne arate prin cartea lui un singur lucru: în ochii lui Dumnezeu, păcatul este păcat, indiferent de cât de lipsit de importanţă l-am percepe noi. El ne provoacă să ne analizăm şi să descoperim acele păcate din viaţa noastră pe care le tolerăm şi pe care le trecem cu vederea şi să luăm decizia de a ne schimba.
Jerry Bridges este un autor şi vorbitor creştin american născut în 1929, care şi-a obţinut diploma în inginerie la Universitatea din Oklahoma înainte să plece ca ofiţer în Marina SUA în timpul Războiului din Coreea. El s-a alăturat organizaţiei creştine de ucenicizare, numită The Navigators în 1955, unde slujeşte şi astăzi. Jerry Bridges este autorul a peste 20 de cărţi, printre care se numără, Urmăriţi sfinţenia, Practicarea evlaviei şi Păcate respectabile, pentru a le numi doar pe cele traduse în limba română.
Această carte nu se referă la păcatele evidente ale culturii noastre, ci la păcatele subtile ale credincioşilor, care constituie publicul-ţintă al acestei cărţi.
CARTEA E O VIAȚĂ 