Un strop de viaţă #117


Nu orice cale duce la Dumnezeu. Isus a trasat o cale unică, pe care nu există mântuire prin efort propriu. El a creat un pasaj unic, neîntinat prin eforturi umane. Cristos a venit nu pentru cel puternic, ci pentru cel slab; nu pentru cel neprihănit, ci pentru cel păcătos. Noi intrăm pe calea Lui când ne mărturisim nevoia, nu când ne isprăvim faptele. El ne oferă o invitaţie unică, invitaţie ce implică faptul că El lucrează şi noi ne ne încredem, El moare şi noi trăim, El ne cheamă şi noi credem. Iar cei care o fac, cei care cred în El, nu vor pieri, ci vor avea viaţă veşnică.

Max Lucado, 3:16 Numerele speranţei

„Dezamăgit de creştinism?“ de Ravi Zacharias


În lumina celor dezvăluite de raportul RZIM în februarie 2021, lăsăm la latitudinea fiecărui cititor să discearnă dacă lectura cărților lui Razvi Zacharias ar mai fi potrivită sau nu. Știm că Dumnezeu a lucrat în viața multor oameni, în mod autentic, prin prelegerile sale, și că și noi am descoperit idei valoroase la momentul potrivit, din cărțile sale mai vechi și scrise înainte de perioada menționată în raportul RZIM. Știm de asemenea că Dumnezeu cunoaște tot adevărul, ne smerim și ne cutremurăm în fața unor astfel de căderi, știind că și noi suntem supuși păcatului și că fără El suntem pierduți. Acestea fiind spuse, vom păstra pe blog recenziile cărților sale care prezintă idei bune, ce nu contrazic adevărul revelat de Dumnezeu în Sfânta Scriptură, și îndemnăm la citirea cu spirit critic atât a cărților lui, cât și a cărților oricărui alt autor, știind că întreg adevărul vine de la Domnul, și nu de la vreun om.

Te-ai simţit vreodată dezamăgit de creştinism? Ai simţit că orice ai face viaţa creştină nu poate fi trăită? Că Dumnezeu nu te ascultă când te rogi? Sau poate cunoşti pe cineva care s-a îndepărtat de credinţă şi nu ştii ce să-i spui? Ravi Zacharias ne oferă câteva sugestii în cartea sa, Dezamăgit de creştinism? Continuă lectura „„Dezamăgit de creştinism?“ de Ravi Zacharias”

Un strop de viaţă #116


În ritmul nostru trepidant de viaţă au pătruns teorii despre meditaţie care ne învaţă cum să nu ne gândim la nimic până când ne dăm seama că suntem divini. Dar Scriptura nu ne spune să ne golim mintea şi să nu ne gândim la nimic, ci dimpotrivă, să ne folosim minţile pe care Dumnezeu ni le-a dat ca să ne gândim la ceea ce este nobil, drept, curat, plăcut, admirabil, excelent şi vrednic de închinare, ca să medităm la Legea Lui şi ca „orice gând să-l facem rob ascultării de Cristos“.

Dar puţine din acţiunile acestea pot fi făcute dacă mintea nu este capabilă să stea în tăcere fie şi pentru perioade scurte de timp. Mintea este cultivată printr-o cugetare înţeleaptă. Dacă nu învăţăm să gândim şi să medităm la lucrurile de sus, vom manifesta şi noi superficialitatea unei lumi care se mişcă repede, însă gândeşte încet.

Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea

Un strop de viaţă #115


Detronându-l pe Dumnezeu, generaţia respectivă n-a acceptat, cu toate acestea, să lase sanctuarul pustiu. Aşa încât l-au pus, în locul Său, pe om, hotărâre al cărei efect paradoxal n-a fost acela de a pune în valoare natura umană, ci de a o nesocoti la un nivel de cruzime, depravare şi prostie nemaiîntâlnite în istorie.

A.N.Wilson despre generaţia comunistă, citat în Zvonurile altei lumi de Philip Yancey

Un strop de viaţă #114


Există trei timpuri – prezentul din cele trecute, prezentul din cele prezente şi prezentul din cele viitoare. Căci aceste trei există doar în suflet, iar într-un alt loc, eu, unul, nu le văd a exista. Prezentul din cele trecute se află în memorie; prezentul din cele prezente, în privirea atentă; şi prezentul din cele viitoare, în aşteptare.

Sfântul Augustin, Confesiuni