Luna martie a trecut incredibil de repede, dar pot să spun că am reușit să termin tot e mi-am propus să termin de citit până la sfârșitul ei. Cred că luna aceasta am reușit să ating o diversitate rară în genurile cărților pe care le-am citit: fantasy, critică literară, povestiri, roman, alegorie, poezie, autobiografie și nonficțiune. În total, 9 cărți, pe care vă invit să le descoperiți în cele ce urmează.
Continuă lectura „Ce am citit în martie 2024”Părinți duhovnicești contemporani – Luca al Crimeei
Arhiepiscopul Luca al Crimeei (1877 – 1961) a fost unul dintre acei oameni rari care și-a păstrat verticalitatea fără să urască și a spus întotdeauna adevărul fără dorința de a răni.
Valentin Voino-Iasenețki s-a născut în 1877, într-o familie cu nobile rădăcini strămoșești. A primit o aleasă educație. Înclinând mai întâi spre pictură, tânărul Valentin și-a îndreptat pașii spre Academia de Arte Frumoase din Kiev. Simțind o puternică dorință de a-și ajuta semenii, el a renunțat la pictură, cotind spre medicină. Astfel, Valentin s-a înscris la Facultatea de Medicină din Kiev.
Încă de tânăr, studiind Sfintele Scripturi, a dobândit o concepție corectă despre învățătura lui Hristos. A fost în mod special impresionat de acel loc din Evanghelie în care Isus spune „Secerișul este mult, iar lucrătorii puțini”.
Inima a început pur și simplu să-mi tremure și am strigat fără cuvinte: „O, Doamne! Nu cumva sunt puțini lucrătorii Tăi?” Mai târziu, după mulți ani, când Domnul m-a chemat să lucrez în țarina Sa, am dobândit încredințarea că acest text evanghelic a fost prima chemare a lui Dumnezeu la slujirea Lui.
După ce am primit toți diplomele, colegii de an m-au întrebat cu ce am de gând să mă ocup. Când am răspuns că sunt hotărât să devin medic de țară, au zis cu ochii căscați de uimire: „Cum, dumneavoastră să fiți medic de țară?! Doar sunteți savant de vocație!” Am fost necăjit de faptul că nu mă înțeleg deloc, fiindcă eu studiasem medicina cu singurul scop de a fi toată viața medic de țară pentru a da ajutor oamenilor sărmani.
Continuă lectura „Părinți duhovnicești contemporani – Luca al Crimeei”Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #8
Tot binele și tot răul izvorăsc din gânduri. Gândul este, așadar, o uriașă putere și tărie. Gândul înrâurește nu numai ființele raționale și lumea dobitoacelor; gândurile noastre au înrâurire și asupra lumii plantelor, au înrâurire asupra a tot ceea ce viețuiește. Dacă avem gânduri de pace, de liniște, de bunătate și de blândețe, ele ne dau pace și nouă, și tuturor celor din jurul nostru, ele răzbat dintru noi. Iar când suntem împovărați de multe griji, necazuri, atunci pizmuim mult și suntem plini de ură față de mulți – acestea sunt gânduri ucigătoare, care nimicesc pacea din lăuntrul nostru și din jurul nostru, și pentru aceasta nu avem nici pace, nici liniște.
Prin gândurile noastre, tulburăm adeseori pacea: facem din Rai, iad, prin gândurile noastre. Numai că puțini sunt cei care-și vin în fire și pricep că din noi înșine – din gândurile noastre – izvorăște și binele, și răul.
Starețul Tadei de la Vitovnița, Raiul se dobândește aici. Cum să păstrezi pacea și bucuria în Duhul Sfânt
Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #7
Adesea ne rugăm lui Dumnezeu fără atenție, de formă, și socotim că ne-am rugat dar, de fapt, nici n-am fost prezenți în rugăciune, ci am avut vreo socoteală în minte – poate ne-a ocărât cineva, și cugetăm la asta; sau avem vreun plan al nostru de lucru și în săvârșim în gând; sau citim ceva…. doar ce nu suntem prezenți în rugăciune. (…) săvârșim rugăciunea fără participarea întregii noastre ființe. Privindu-ne pe noi înșine, vedem că suntem împrăștiați și, bineînțeles aceasta nu este o rugăciune în duh și adevăr. Ne rugăm cu trupul și cu buzele și rostim cuvintele, dar prezența ființei noastre este în altă parte. Pentru aceasta, Sfinții Părinți spun că înaintea rugăciunii trebuie să stea de strajă purtarea de grijă a omului. Când suntem cu luare aminte și știm ce cerem când ne rugăm, atunci luarea aminte este adunată întru noi asupra cuvintelor pe care le rostim, asupra a ceea ce cerem.
De aceea a zis Domnul că Duh este Dumnezeu, și cei ce se închină Lui, în duh și adevăr se cade a se închina. Prin urmare, trebuie să fim prezenți cu duhul.
Starețul Tadei de la Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața
Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #6
Omul care poartă întru sine Împărăția lui Dumnezeu răspândește în jurul său gânduri sfinte, gânduri Dumnezeiești. Împărăția lui Dumnezeu făurește întru noi atmosfera Împărăției Cerurilor – spre deosebire de atmosfera de iad a gândurilor, pe care o răspândește în jurul său omul ce poartă în inima sa iadul.
Rostul creștinilor în lume este să curățească atmosfera pe pământ și să lărgească Împărăția lui Dumnezeu. Lumea trebuie cucerită prin păstrarea atmosferei cerești întru noi, căci de vom pierde Împărăția lui Dumnezeu din lăuntru, nu ne vom mântui nici noi, nici semenii noștri. Cel ce poartă în lăuntrul său Împărăția lui Dumnezeu, acela o va împărtăși în chip nevăzut și celorlalți. Oamenii vor fi atrași de pacea și căldura noastră, vor dori să fie împreună cu noi și, treptat, vor fi cuceriți de atmosfera cerurilor. Nici măcar nu este nevoie să le vorbim oamenilor despre asta – Cerul va izvorî din noi chiar și atunci când tăcem sau rostim cele mai obișnuite lucruri; acesta strălucește dintru noi și fără să ne dăm seama.
Starețul Tadei de la Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața
CARTEA E O VIAȚĂ 