Ce am citit în iulie 2021


Cu toate că în luna iulie am avut, în mare parte, același ritm lent de lectură ca în luna iunie, am reușit să citesc un număr dublu de cărți, dintr-o mai mare varietate de genuri, multe dintre ele începute cu o lună sau mai multe în urmă. Un pic de istorie, un pic de culise literare, rugăciuni, cărți de parenting, Anne și, desigur, cărți pentru copii – în total, 16 cărți, iată care au fost!

Continuă lectura „Ce am citit în iulie 2021”

Un strop de viață pentru părinți #28


Cultura internetului – mediul natural al nativilor digitali – îți deschide toată cunoașterea umană, dar nu-ți poate dărui discernământ.

Iată portretul acestui paradox epocal: cei mai mulți nu mai fac distincția mereu necesară dintre materia primă a cunoașterii și operațiunile mentale prin care ea capătă coerență, formă clară și conținut judicios.

Faptul că e tot mai ușor să găsești informații nu te scutește de ucenicia laborioasă din spatele unei educații riguroase. Poate că nu mai ai neapărată nevoie de greacă veche și latină, dar nu poți ajunge la cunoașterea de calitate, productivă și coerentă decât prin dobândirea unor competențe certificate, și nu prin folosirea oarbă a unui mouse cu care deschizi la întâmplare pagini pe web.

Teodor Baconschi, Averea bunei educații

Frumusețe în întuneric #4 – Intenția întrece execuția


Poți să te gândești și să planifici și să te mai gândești un pic, dar nimic din toate acestea nu este nici pe de parte la fel de important ca a face ceva, oricât de imperfect sau incomplet ar fi. Intenția întrece execuția, ține minte!

Continuă lectura „Frumusețe în întuneric #4 – Intenția întrece execuția”

Cărți cu dor de ducă #27 – Călătoria ca modalitate de a înțelege istoria


Astăzi vă propun un volum inedit, la intersecția dintre genul memoralistic, jurnalul de călătorie și analiza social-politică, care nu este o carte de călătorii, dar în care autoarea se folosește de acestea pentru a-și explica istoria recentă a lumii.

Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #27 – Călătoria ca modalitate de a înțelege istoria”

Un strop de viață pentru părinți #27


Dacă primul spectacol la care asistă copilul e o familie armonioasă, trăitoare într-o casă unde, pe lângă computer, smartphone și tabletă, există și cărți frumoase, înaripate prin vocea maternă (bun, și de ce n-ar citi și tații povești?), el începe să descifreze realitatea într-o cheie destinsă și încrezătoare. Din păcate, părinții sunt împinși de societate către o atitudine hiperprotectivă. Văd în asta reflexul scăderii credinței în Dumnezeu, adică în instanța nevăzută care protejează copilul mai presus de manevrele noastre defensive.

Minunatul principiu paulin („toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos”) rămâne farul nestins al unei pedagogii echilibrate.

Teodor Baconschi, Averea bunei educații