Ce am citit în iunie 2021


Luna iunie a fost luna recitirilor și a cititului lent, drept pentru care am reușit să termin doar 8 cărți (că de început, am mai început și altele); cărți – cu o singură excepție – una și una: prieteni dragi din copilărie, o carte de parenting, o carte pentru cupluri și alte două cărți de ficțiune deosebite. Ce au însemnat pentru mine aceste recitiri și o lectură mai lentă, dar mai aprofundată, aflați în cele ce urmează.

Întreaga lună a fost marcată de recitirea uneia dintre cărțile mele de suflet, pe care am pomenit-o de nenumărate ori pe blog, și anume, Anne de la Green Gables de L.M. Montgomery. Recitirea a fost prilejuită în primul rând de cumpărarea unui devoțional inspirat de această carte, The Anne of Green Gables Devotional: A Chapter-by-Chapter Companion for Kindred Spirits de Rachel Dodge, ce cuprinde 40 de meditații pe baza fiecăruia dintre cele 38 de capitole ale romanului. În plus, îmi doream să parcurg și ediția în română proaspăt cumpărată (în martie, ahem!), pentru că încă sunt în căutarea uneia care să-mi placă, iar în engleză n-o citisem niciodată. De asemenea, așa cum mai scriam în altă parte, doresc să pregătim un episod dedicat acestei cărți și autoarei sale, așa că voiam să-mi fie proaspătă în minte.

Cu aceste considerente, m-am apucat pe 30 mai să citesc în paralel Anne of Green Gables în original, Anne de la Green Gables în ediția celor de la Bestseller și sus-numitul devoțional, ceea ce a însemnat cel puțin un capitol din fiecare carte pe zi (nu m-am limitat la atât, am citit în majoritatea zilelor câte două, uneori chiar trei capitole, pentru că am vrut să le parcurg în luna iunie, dar și pentru că e greu să te oprești după doar un capitol).

Am descoperit că reciteam Anne la vreo 20 de ani de la prima lectură, pentru prima dată în original, iar impresiile nu au fost cu nimic mai puțin intense decât prima oară, ba pot spune că au fost mult îmbogățite de experiența de viață acumulată între timp.

Citind-o capitol cu capitol în original am reușit să savurez scriitura deosebită a lui L.M. Montgomery, atât de poetică în descrierea naturii, atât de precisă și de ironică deseori în descrierea naturii umane și să descopăr mai mult umor decât îmi aminteam și multe întorsături de frază inedite.

La această lectură m-am identificat foarte mult cu pasiunea Annei pentru lucruri și haine frumoase, cu tristețea ei de a nu avea „mâneci bufante” când toate celelalte fete au și cu felul în care își imagina ea că purta altceva decât în realitate (ceea ce făceam și eu la vârsta ei! :)) ). De asemenea, m-a marcat cu totul altfel momentul în care Marilla realizează că Anne a crescut, că devine o tânără domnișoară educată, care deja parcă nu mai face parte din lumea ei și în curând îi va părăsi pentru a-și continua studiile. Ca mamă, resimt și eu această tristețe în fața unei etape care aproape se încheie și o teamă față de viitor. De asemenea, am înțeles perfect lupta interioară a Marillei între fermitate/morală și indulgență/îngăduință, pentru că și eu duc lupta asta zilnic.

Despre ultimele capitole la care mi-au curs efectiv lacrimile nici n-o să mai povestesc, ca să le las celor care încă n-au citit cartea suficient mister.

Despre ediția în română pot să spun că nu este atât de rea ca alta pe care o încercasem mai de mult (și nu mă refer la prima ediție pe care o am eu în română de la Editura ALL de acum 21 de ani :)) ). Are încă destul de multe greșeli, cuvinte lipsă, unele locuri în care traducerea nu este foarte exactă, ci mai „liberă”, dar am descoperit destul de multe pasaje reușite așa că, poate la o ediție revizuită nu ar fi o variantă de lepădat.

(Acum bineînțeles că sunt tentată să recitesc toată seria, dar parcă aș vrea totuși să mai progresez cu lectura teancurilor de cărți cumpărate anul acesta, ahem!)

Devoționalul este foarte drăguț, potrivit atât pentru adolescenți, cât și pentru adulți. Am apreciat modul în care autoarea a reușit să identifice în fiecare capitol o temă de gândire cu suport biblic, adăugând versete, întrebări pentru reflecție și rugăciuni la finalul fiecăruia. Cred că ar fi cartea perfectă pentru un studiu în grup, propunând o grilă creștină de interpretare prin ghidul de la final.

În paralel cu aceste minunății am citit Parenting With Loving Correction: Practical Help for Raising Young Children de Sam Crabtree. Aveam această carte de mult pe lista mea de lectură și de-abia așteptam să o citesc, sperând să descopăr în ea, așa cum îmi sugeraseră titlul și un pasaj citit pe blogul lui Ann Voskmap, unde am și descoperit-o, cum să îmbin fermitatea cu blândețea în creșterea copilului, cum să disciplinez cu dragoste, fără voci ridicate și lovituri.

Am fost dezamăgită destul de repede, pentru că, deși susține destul de convingător necesitatea și avantajele disciplinării, corectării, cum o numește el (chestiune de care eu nu mă îndoiam), nu am resimțit din cartea sa latura „loving”, iubitoare, a acesteia. Autorul bate prea mult monedă pe ascultare și ascultare imediată, cu consecințe imediate, susține pedeapsa corporală, care trebuie „să doară, dar să nu provoace răni”, pentru că „dacă nu doare, nu-l descurajează” pe copil să mai repete chestiunea pentru care îl pedepsești astfel (soțul meu a zis că asta îi sună a dresaj). El susține astfel imaginea, tipică în mediul evanghelic, a părintelui autoritar dominator, iar eu căutam altceva.

Eu căutam soluții practice de disciplinare cu blândețe, un fel de variantă creștină a educației cu blândețe (care nu exclude însă pedepsele, dar exclude bătaia). După cum spuneam, Sam Crabtree nu prea dă dovadă de iubire în modul în care mă așteptam/speram eu. Ah, că disciplinarea este și ea o dovadă de iubire, da, sunt de acord, dar cum o faci astfel încât să înțeleagă asta și copilul? Fiind tot timpul preocupat să te asculte din prima, iar dacă nu, să-l pedepsești?

Acestea fiind zise, nu tot ce scrie Sam Crabtree în această carte este de lepădat, mi-am subliniat niște idei pe care o să le scriu în rubrica Un strop de viață pentru părinți, dar am început între timp o altă carte care este exact ce căutam, dar despre care o să scriu în raportul viitor, după ce o termin.

Am terminat apoi un roman început în luna mai, Ultima cruciadă de Simona Antonescu, despre care o să vă povestesc mai multe în rubrica noastră de cărți de luat în vacanță, Cărți cu dor de ducă. Cu un început mai lent și o intrare mai greoaie în poveste, acest roman mi-a plăcut un pic mai puțin decât celelalte cărți ale Simonei Antonescu citite până acum. Cu toate acestea, după un anumit punct, am început să savurez „cântecele” (în înțeles de baladă medievală) diferitelor personaje, proscriși în convoiul de întoarcere acasă al ultimei cruciade, campanie condusă de Iancu de Hunedoara (fapt istoric despre care habar nu aveam).

Este uimitor felul în care această scriitoare știe să-și adapteze limba la secole îndepărtate din trecut și să nu deranjeze prin stridențe anacronice nici prin limbaj, dar nici prin comportamente (cred că ne vin tuturor în minte dacă nu cărți, măcar filme, în care personaje din alte secole fac glume sau au replici à la secolul 21 – ei bine, la Simona Antonescu așa ceva nu se întâmplă).

Ultima cruciadă este un roman de citit în tihnă, despre alte vremuri, cu alte preocupări, dar nu și cu alte dileme existențiale la nivel personal, iar diversitatea lor vă va permite să rezonați cu măcar unul dintre personajele principale. Mai multe, peste două săptămâni, la Cărți cu dor de ducă.

Am citit apoi cu mare încântare volumul 4 din seria Omuleții de Mary Norton (despre care am scris de curând aici), Omuleții în aer.

Mărturisesc că acest volum mi-a plăcut cel mai mult de până acum: toate acele descrieri ale sătucului miniatural și ingeniozitatea cu care își construiesc Arrietty și familia ei un balon cu gaz sunt adorabile. Finalul e însă tot în plop, așa că, deși am citit păreri împărțite cu privire la volumul 5, eu tot sper că acolo își găsesc și ei o casă sigură și definitivă, că nu sunt mulțumită cu misterul ăsta și cu perspectiva ca ei să hălăduiască la nesfârșit în căutarea unei locuințe. Și-așa, m-am cam supărat că au trebuit să renunțe la căsuța miniaturală cu apă curentă și electricitate!

După aceea am reușit să terminăm de citit Creative Love de Jeremy și Audrey Roloff, pe care o începuserăm prin martie și am parcurs-o câte un capitol/date night. Am scris despre prima carte a acestui cuplu aici, și această a doua carte vine ca o completare firească și foarte practică a primeia.

Așa cum îi spune și titlul, autorii propun 10 modalități de a ne arăta iubirea în cuplu, de la cuvinte (rostite și scrise), daruri creative, călătorii pline de aventuri și timp petrecut împreună până la marcarea evenimentelor și a momentelor importante și crearea unei declarații de misiune a cuplului („mission statement”).

Ne-a plăcut să descoperim lucruri pe care le-am făcut de-a lungul anilor și ne bucurăm să le facem în continuare, cum ar fi aplicarea principiului împărtășirii (inspirat de Sheldon Vanauken în Îndurare aspră) prin care soții se străduiesc să aprecieze pasiunile celuilalt – „dacă e ceva ce îi place persoanei pe care o iubești, înseamnă că e ceva de plăcut la acel lucru”; de asemenea, ideea de a crea și imortaliza momente semnificative, zile și ocazii pe care vrem să le ținem minte și să le sărbătorim an de an (lock it in).

De asemenea, ne-a plăcut să mai vorbim despre noi și să ne mai „evaluăm” relația și preferințele prin întrebările de discuție din aproape fiecare capitol și deja ne-am planificat să discutăm despre „declarația de misiune” a familiei noastre într-un weekend (aniversar) în doi.

Cred că e nevoie de astfel de cărți, mai ales printre creștinii de la noi, unde se pune foarte mare accent pe anumite teme (supunere, rolurile soților, conflicte, copii etc), dar unde nu am prea văzut această preocupare de a te strădui să găsești tot felul de moduri creative prin care să-ți arăți iubirea și să întărești relația, să păstrezi mereu flacăra vie.

Am spus că luna iunie a fost luna recitirilor. A doua „recitire” a lunii a fost cea a unei cărți dragi din copilărie, pe care m-am bucurat să o regăsesc în sfârșit pe okazii.ro, după ce nu mi-am mai recuperat exemplarul din copilărie împrumutat. Este vorba despre Secretul celor două fetițe de Erich Kästner (o mai are cineva la vânzare, văd).

Deși e una dintre cărțile preferate din copilărie, la recitirea aceasta la distanță de aproape 20 de ani nu am regăsit totuși același suspans și nu mi s-a mai părut la fel de palpitantă. Am citit-o totuși cu amintirea impresiilor de atunci și am petrecut o seară foarte plăcută prin această incursiune în trecut.

Am mai început câteva cărți luna aceasta, dar, din păcate, nu am reușit să le termin încă. Sper că le voi termina însă până la următorul raport, după care va trebui să mă hotărăsc ce iau la mine de citit în vacanță (o decizie foarte grea!). Mi-a plăcut însă să recitesc niște cărți dragi și să citesc într-un ritm mai lent, având timp să cuget și să iau notițe mai mult, așa că o să încerc să nu mă mai concentrez atât de mult pe numărul de cărți citite, ci pe calitatea timpului investit citindu-le.

Voi ce părere aveți despre recitiri? Ați recitit ceva recent? Ce plănuiți să citiți în vacanță?

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Un gând despre „Ce am citit în iunie 2021”

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s