Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, ambele la Universitatea din București, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Un strop de viață #768


Când dorințele noastre cele mai profunde se îndreaptă către altceva sau altcineva decât Dumnezeu, în sufletul nostru se naște un duh al îndreptățirii. Ne dorim ceva ce nu avem și credem că ni s-ar cuveni să avem. Dreptatea e de partea noastră. Așa credem. În felul acesta, când dorința devine tiranul nostru, rugăciunea devine pretenție.

Astfel, nu peste mult timp suntem prinși în ciclul dependenței. Orice ne aduce satisfacție îndepărtează de la noi durerea pentru moment, după care ne lasă în suflet un gol și mai mare, care, la rândul lui, ne face să cerem cu și mai multă vehemență alinare și vindecare. Ne pierdem astfel puterea de a alege.

Larry Crabb, Vise năruite

Un strop de viață #766


Visele năruite deschid ușa către vise mai bune, vise pe care nu le prețuim la adevărata lor valoare până când visele pe care le prețuim în mod greșit ne sunt distruse. Visele năruite distrug falsele așteptări, cum ar fi o viață creștină „biruitoare”, fără suferință sau eșecuri. Ele ne ajută să descoperim adevărata speranță. Avem nevoie de ajutorul viselor năruite pentru a ne redirecționa spre ceea ce ne dorim cel mai mult, pentru a ne crea un „apetit” pentru vise mai bune. Și, mai departe, a trăi pentru vise mai bune generează un sentiment nou, necunoscut înainte, pe care în cele din urmă îl vom recunoaște ca fiind cel al bucuriei.

Larry Crabb, Vise năruite

Un strop de viață #764


Când lucrurile merg bine, este mai greu să ne descoperim dorința de Dumnezeu. Putem crede că am descoperit-o, dar de cele mai multe ori tot ceea ce descoperim este dorința noastră de a ne folosi de Dumnezeu, nu de a ne bucura de El. Visele năruite sunt adevăratele binecuvântări; pentru că ele ne ajută să descoperim adevărata speranță. Poate însă să fie nevoie să treacă mult timp și să suferim nu puțin până să o descoperim.

Larry Crabb, Vise năruite

Un strop de viață #762


Când ridicăm vălul de pe motivele cele mai profunde care ne condiționează acțiunile, descoperim în noi determinarea de a simți acum ceea ce nimeni nu va simți decât în rai.

Dacă suntem creștini, elaborăm un raționament paradoxal în care aducem argumente în favoarea unei etici a recompensei amânate. Renunțăm la plăcerile imediate pentru a ne putea bucura mai târziu de o plăcere mai mare, dar ne așteptăm să simțim acea plăcere nu peste mult timp, și, categoric, înainte de-a pleca din această viață.

Larry Crabb, Vise năruite

Un strop de viață #760


Problema pe care creștinii sinceri o au cu Dumnezeu se reduce adesea la o înțelegere greșită cu privire la care sunt lucrurile pe care, considerăm noi, e normal să le avem și de care să ne bucurăm în viața asta. Credem în mod natural și în egală măsură greșit că suntem aici pentru a trăi o viață pe care, de fapt, Dumnezeu nu ne-a promis-o niciodată. Mai mult ca probabil oricând în istorie credem că suntem aici pentru un motiv fundamental: să ne simțim bine.

Larry Crabb, Vise năruite