Autor: Irina Enache

Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în† care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17:5)

Când frângem pâinea împreună, facem de cunoscut, unul pentru celălalt, adevărata poveste a vieții lui Hristos și a viețuirii noastre în El. Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și a oferit-o prietenilor Săi. A făcut astfel și când a văzut o gloată înfometată și a simțit compasiune pentru ei; a făcut astfel și în seara de dinaintea patimilor Sale, când a dorit să-Și ia rămas bun; a făcut astfel și când a dorit să Se reveleze celor doi ucenici pe drumul către Emmaus. Și de atunci, creștinii au făcut astfel în amintirea Lui.

Dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. (Matei 5:23-24)

Meditând la dorința lui Dumnezeu de a ne oferi iertare, revelată în psalmul 103, „cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi”, suntem atinși de răbdarea lui Dumnezeu de a ne ierta din nou și din nou. Dacă mă întorc la Dumnezeu cu o inimă plină de pocăință după ce am păcătuit, Dumnezeu este acolo să mă ia în brațele Sale și să îmi dea un nou început. „Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate.”