Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Prin porțile splendorii – Elisabeth Elliot (1926-2015)

Elisabeth Elliot a umblat cu Dumnezeu și spre Dumnezeu. El a fost cu Elisabeth nu doar la fiecare cotitură a vieții, ci a fost și finalul călătoriei sale. La vârsta de 88 de ani, Elisabeth Elliot a ajuns Acasă, trecând prin Porțile Splendorii. Prin cărțile, experiența și misiunea ei, Elisabeth a fost și va rămâne una dintre cele mai influente femei creștine ale secolului al XX-lea și nu numai.

Vă reamintim și noi trei dintre cărțile lui Elisabeth Elliot pe care le-am prezentat în emisiunile noastre și pe blog.

Umbra Celui Atotputernic este biografia lui Jim Elliot. El a fost primul ei soţ, un misionar martir, a cărui viaţă autoarea o reconstituie din relatările bunicilor, din scrisori, pagini de jurnal şi desigur, propriile sale amintiri, începând cu copilăria lui şi până la moartea lui. Scurta lui viață, plină de sacrificii, a lăsat în urmă o extraordinară lucrare de misiune printre triburile din jungla Ecuadorului și o puternică influență pentru generațiile viitoare. Iar viața lui a arătat ce înseamnă să-L cunoști pe Dumnezeu.

Pasiune și puritate reconstituie povestea de dragoste dintre Elisabeth şi Jim, urmărind să ilustreze perspectiva pe care ar trebui să o aibă tinerii creştini asupra relaţiilor cu sexul opus şi asupra căsătoriei şi să ne arate (aşa cum spune şi subtitlul cărţii) „cum să ne punem viaţa sentimentală sub controlul lui Cristos“. Elisabeth a scris-o într-un stil foarte apropiat şi personal, ilustrându-şi tema cu amintiri, extrase din jurnal şi scrisori vechi de dragoste adresate lui Jim Elliot.

De asemenea, pentru cei care sunteţi interesaţi să aflaţi mai multe despre sfârşitul vieţii lui Jim Elliot şi al tovarăşilor săi, dar şi despre experienţa lui Elisabeth Elliot, aflaţi că există încă două cărţi scrise tot de ea, Prin porţile splendorii, în care vorbeşte despre ce s-a întâmplat atunci şi despre ce au lăsat în urmă aceşti oameni şi Sălbaticii – rudele mele, care istoriseşte experienţa lui Elisabeth Elliot printre indienii Auca.

Călăuzirea lui Dumnezeu nu este alcătuită din şase paşi simpli care trebuie urmaţi pentru a putea avea parte de călăuzirea divină. Cartea de faţă este mai degrabă o colecţie de observaţii izvorâte din experienţa personală şi din Biblie, referitoare la motivul pentru care Dumnezeu îi călăuzeşte pe copiii Săi şi felul în care face El, de fapt, acest lucru.

Pentru mai multe detalii despre autoare şi cărţile sale vizitaţi site-ul oficial elisabethelliot.org.

Puteți citi de asemenea tributul adus de scriitorul John Piper pe site-ul său, Desiring God.

Un strop de viață #254

În cuvinte care se aplică direct la rugăciune, apostolul Petru spune: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har. Smeriţi-vă sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.“ Observaţi progresia: smerirea, apoi coborârea îi dă lui Dumnezeu posibilitatea să ne ridice. Dacă încerc să mă arăt puternic, pot bloca puterea lui Dumnezeu.

Umilinţă nu înseamnă să mă târăsc în faţa lui Dumnezeu, asemenea înalţilor dregători de la curţile domneşti ale Asiei care se zvârcoleau în ţărână ca nişte viermi în faţa împăratului lor. Înseamnă mai degrabă că, în prezenţa lui Dumnezeu, văd un crâmpei din ceea ce reprezint eu cu adevărat în acest univers, lucru care îmi dezvăluie micimea, revelând totodată măreţia lui Dumnezeu.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viață #252

Dumnezeu nu a creat această planetă ca pe o arenă în care să-Şi demonstreze abilitatea de a schimba legile naturale, oricât de mult am tânji uneori noi, oamenii după aşa ceva. Dumnezeu vrea să intre în relaţie la modul personal cu făpturile Lui, să iubească şi să fie iubit.

Philip Yancey, Rugăciunea – are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viață #250

Optimismul creştin se bazează tocmai pe faptul că nu aparţinem lumii. Filozoful modern îmi repetase la nesfârşit că mă găseam acolo unde-mi era locul, şi cu toate acestea m-am simţit deprimat, chiar recunoscând asta. Dar auzisem că de fapt mă găseam acolo unde nu îmi era locul, iar sufletul meu a început să cânte de bucurie, ca o pasăre primăvara.

G.K. Chesterton – Ortodoxia

„Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste“ de Andrei Pleșu – Partea a treia

În prima parte a cărții Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Andrei Pleșu vorbeşte în continuare despre pildele care invită la aşteptare şi veghere. Prima dintre ele este pilda celor zece fecioare, care aşteptau venirea mirelui cu candele. Cinci dintre ele nu au avut suficient untdelemn şi în timp ce au plecat să îl cumpere, mirele a venit şi le-a primit doar pe cele cinci care erau pregătite şi aveau candelele aprinse. Pilda se încheie cu mirele spunându-le fecioarelor neînţelepte: Adevăr vă spun, pe voi nu vă ştiu! Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua nici ceasul în care Fiul Omului va veni. Continuă lectura „„Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste“ de Andrei Pleșu – Partea a treia”