În Isus Hristos, Dumnezeu a cunoscut cea mai adâncă suferință. De aceea, creștinismul, cu toate că nu poate oferi o justificare pentru fiecare suferință din lume, poate oferi resurse profunde pentru a trece prin suferință cu speranță și curaj, mai degrabă decât cu resentiment și disperare.
Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului
Perpectiva eternă separă ceea ce este trecător de ceea ce este veșnic. Ceea ce este trecător – cum ar fi nedreptatea și durerea – nu vor rămâne. Dar ceea ce este etern – cum ar fi greutatea eternă a gloriei, născută din acea durere și din dorința noastră de a ierta – va rămâne veșnic. Toate celelalte, paralizia, durerea de inimă, dezamăgirea profundă, nedreptățile strigătoare la cer, toate celelalte, indiferent cât de reale ni se par nouă aici pe pământ, sunt considerate ca neimportante. Greutățile pământești nici nu merită să fie băgate în seamă.
Asta nu înseamnă că suferințele sunt ușoare în ele însele. Nu, paralizia, durerea și nedreptatea pământească devin ușoare numai în comparație cu greutatea cu mult mai mare de pe celălalt taler al cântarului.
Într-o zi, cântarul dreptății nu doar că se va echilibra, ci se va înclina mult – aproape dincolo de înțelegere – spre binele nostru și spre gloria lui Dumnezeu. Asta va însemna o nouă apreciere a dreptății Sale – nu corectitudine, ci dreptate. Va însemna distrugerea finală a morții, a bolii și a oamenilor răi. Va însemna reabilitarea sfântului Nume al lui Dumnezeu și restaurarea tuturor lucrurilor sub domnia lui Hristos.
Joni Eareckson Tada, Oameni obișnuiți. Credință extraordinară
Fii cu băgare de seamă cu privire la cei ce intră în lucrare de dragul reputației,a banilor și cinstei. Cei care tânjesc după lumina rampei nu pot fi conducătorii-slujitori pe care Îi vrea Cristos. S-ar putea ca uneori Dumnezeu să-l ridice pe un om într-o poziție de influență, însa singurul motiv bun pentru lucrare este doar gloria și întâietatea lui Cristos (Col. 1:18). Cei care doresc înaintarea lor proprie sunt dăunatori lucrării lui Cristos (Filip. 2:3; 3 In 9).
John MacArthur, De la obișnuit la extraordinar
Izvorul relelor și pârghia îndreptării trebuiesc căutate mai adânc, mai în sus către izvor și izvorul e sufletul oamenilor, e păcatul din suflet. De sus până jos a suferit credința, dragostea, bunătatea, mila, dreptatea și în locul lor a răsărit și înflorește trufia, lăcomia, zavistia, goana după afaceri, după plăceri, după îmbogățire fără muncă etc. În stările din țara noastră e o boală sufletească și această boală poate fi tămăduită numai cu însănătoșire sufletească (…). Un aluat nou ne trebuie și nouă să dospească o „frământătură nouă” în stările din țara noastră cea nouă. Acest aluat nou este Evanghelia și învățăturile Mântuitorului nostru Isus Hristos. Numai când acest aluat va dospi sufletul și viața fiecărui român, a conducătorilor ca și a poporului, se vor însănătoși cu adevărat stările din țara noastră cea nouă.
Iosif Trifa, în „Preotul Iosif Trifa, o viață de propovăduitor al lui Hristos” de pr. Gheorghe Gogan
Acesta este creștinismul: să găsești unitate în toate activitățile vieții, în închinare, în plăcere și în planul lui Dumnezeu. Așa poți să câștigi sau să pierzi, să te bucuri sau să plângi, să fii bogat sau sărac, bolnav sau sănătos și în toate să fii mulțumit. Astfel poți să găsești consecvență slujindu-L pe Dumnezeu ca bancher, ca brutar sau ca fabricant de sfeșnice, jucând golf sau predicând mesajul lui Cristos în Mongolia. Numai Cristos unește toate lucrurile și le dă sens, după cum spune și apostolul Pavel: „Deci fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Cor. 10:31)
Joe Boot, „De ce continui să cred”
CARTEA E O VIAȚĂ 