Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Un strop de viață #825


Cum primim noi acele bunuri pe care Tatăl le-a revărsat asupra singurului Fiu născut, nu pentru folosul privat al lui Cristos, ci pentru ca El să-i poată îmbogăți pe oamenii săraci și nevoiași? Mai întâi, trebuie să înțelegem că atât timp cât Cristos rămâne în afara noastră, iar noi suntem despărțiți de El, tot ce a suferit și tot ceea ce a făcut pentru mântuirea rasei umane rămâne inutilizabil și lipsit de valoare pentru noi. Așadar, pentru a împărtăși cu noi ceea ce a primit de la Tatăl, El a trebuit să devină al nostru și să locuiască în noi… Tot ceea ce El deține nu înseamnă nimic pentru noi decât atunci când creștem într-un singur trup cu El.

Avându-L pe Cristos, noi primim un har dublu: mai întâi, și anume că, fiind împăcați cu Dumnezeu, prin dreptatea lui Cristos, noi putem avea în ceruri, în locul unui Judecător, un Tată îndurător; iar în al doilea rând, că sfințiți prin Duhul lui Cristos, noi putem cultiva dreptatea și puritatea vieții.

Jean Calvin, Învățătura religiei creștine

Reforma 500


Astăzi, 31 octombrie, de la ora 18:00, în Aula Magna a Facultății de Drept din București a avut loc evenimentul REFORMA 500, dedicat sărbătoririi a 500 de ani de la Reforma lui Martin Luther, organizat de Universitatea din București și Facultatea de Teologie Baptistă. Concertul coral, susținut de formația corală LOGOS, a fost însoțit de expoziția „Reforma – un singur Cuvânt, mai multe traduceri”.  Corul a interpretat cântări precum „Psalmul 139” sau „Laudă astăzi pe Domnul”, și lucrări precum „Stai liniștit” din Poemul simfonic „Finlandia” Op. 26 de Jean Sibelius, „Jesus bleibet meine Freude” din Cantata BWV 146 de J.S. Bach, și bineînțeles „Ein feste Burg ist unser Gott”, compusă de Martin Luther.

 

Continuă lectura „Reforma 500”

Un strop de viață #824


Niciun om nu e cu totul smerit până ce nu înțelege că mântuirea lui nu depinde deloc de capacitățile, mijloacele, străduințele, voința și faptele sale, ci depinde în întregime de alegerea, voința și lucrarea Altuia, adică a lui Dumnezeu. Căci atât timp cât este convins că poate face chiar și cel mai mic lucru pentru mântuirea lui, el are o anumită încredere în sine și nu renunță cu totul la el însuși, ceea ce înseamnă că nu s-a smerit înaintea lui Dumnezeu, ci presupune că există – sau cel puțin speră și dorește să fie – un loc, un timp sau o faptă pe care o poate face și prin care poate ajunge, în cele din urmă, la mântuire. Dar când un om nu are nicio îndoială că totul depinde de voința lui Dumnezeu, atunci renunță cu totul la sine și nu are nicio pretenție, ci așteaptă ca Dumnezeu să lucreze; abia atunci se apropie de har și poate fi mântuit.

Martin Luther, citat în Moștenirea lui Luther, editată de R.C. Sproul

Un strop de viață #823


„Când Dumnezeu ne binecuvântează, El chiar iubește să facă asta. Dumnezeu nu acționează într-un mod generos pentru a ascunde vreun motiv rău intenționat. Dumnezeu nu Își spune: „Trebuie să fiu generos un anume timp, chiar dacă nu vreau asta, pentru că ceea ce îmi doresc cu adevărat este să aduc judecata asupra păcătoșilor.” Dumnezeu chiar acționează cu cea mai adâncă bucurie când binecuvântează. Bucuria, dorința, voia, speranța, plăcerea și încântarea Lui este să binecuvânteze…. să ofere turmei Sale Împărăția.”

John Piper

Un strop de viață #821


Dumnezeu n-a lucrat nicicând cu oamenii, precum nu lucrează nici astăzi, ci doar prin cuvintele făgăduielii. Noi, pe de altă parte, nu putem lucra cu Domnul decât prin credința în cuvântul făgăduielii Sale. Faptele noastre El nu le bagă în seamă și nici n-are nevoie de ele. Căci prin ele acționăm mai mult împotriva oamenilor, cu oamenii și pentru noi înșine. Dar El are nevoie să ne vadă cu credință față de făgăduielile Sale, așteptându-le cu răbdare și credincioșie, și cinstindu-le cu credință, speranță și dragoste. Și așa se face că El Își încredințează cinstea Lui nouă: nu prin strădania noastră, ci prin îndurarea, promisiunile și darurile Sale avem tot ceea ce este bun.

Martin Luther, Scrieri I