Astăzi vom afla mai multe despre părintele Iosif Trifa, întemeietorul mişcării Oastea Domnului, pe care poetul Traian Dorz îl numea „un vizionar, un erou, un geniu, un martir al lui Hristos“, din cartea Iosif Trifa, o viaţă de propovăduitor al lui Hristos, scrisă de preotul Gheorghe Gogan.

Preotul Iosif Trifa s-a născut în ziua de 3 martie 1888 în Certege, jud. Turda. Locurile natale, oamenii din preajmă, atmosfera căminului părintesc vor avea un rol determinant în trasarea caracterului lui Iosif. Casa natală, oferindu-i priveliştea amplă a Apusenilor, l-a format să privească întotdeauna în perspectivă, dincolo de evenimentele şi stările prin care paşii vieţii sale îl vor purta mai târziu, spune Gogan.

iosif_trifaÎn toamna anului 1907, urmând dorinţa mamei sale, se înscrie la Institutul Teologic „Andreian“ de la Sibiu. De la cursul de Catehetică predat de Dr. Nicolae Bălan, viitorul său ierarh, va păstra frânturi dintr-o prelegere a acestuia din care îşi va face un adevărat crez pastoral în metoda sa de catehizare din mişcarea Oastei: Trebuie să împărtăşeşti poporul cu realităţile supreme ale vieţii spirituale, să-l aduci în legătură cu Hristos, cu viaţa în Hristos. Cerând oamenilor întruna cutare lucru să-l facă, cutare să nu-l facă – de la o vreme toată vestirea aceasta de reguli morale li se va părea deplasată, ori, lucru firesc, nu le va sătura setea religioasă. E ca şi când ai sta în mijlocul unei grădini cu pomi sălbatici şi i-ai îndemna continuu să producă poame bine, nobile – în loc să altoieşti mai întâi acei pomi şi apoi de la sine vor face poame bune. Întocmai aşa trebuie să altoieşti şi omul cel vechi cu păcatele lui şi să-l faci o mlădiţă a lui Hristos, apoi de a sine va produce roadele vieţii celei noi după Hristos.

În data de 15 iulie 1911, Iosif Trifa este hirotonit preot pentru parohia Vidra de Sus, unde va înființa o Casă Culturală, cu gazete, cărţi şi materiale pentru luminarea minţii şi sufletului sătenilor săi, dar și o cooperativă, „Vidreana“ pentru ajutorarea celor năpăstuiţi în acele vremuri grele din timpul şi după Primul Mare Război.

În 1921, Iosif Trifa devine preot la Sibiu. Pe lângă slujba de preot al Catedralei, care îl solicita în fiecare duminică şi sărbătoare, i se oferise și „amvonul“ unei gazete de unde putea predica prin fiecare număr la mii şi mii de suflete. La 2 ianuarie 1922, apare primul număr al foii săptămânale pentru popor „Lumina Satelor“, avându-l ca redactor-şef pe preotul Iosif Trifa.

Dumnezeu îl inspiră în acea perioadă să pornească mişcarea Oastea Domnului. Partea vizibilă a naşterii acestei mişcări o reprezintă numărul 1/1923 al foii „Lumina Satelor“. Iată cum suna aceasta: Subsemnatul … gândindu-mă cum aş putea intra în anul cel nou cu folos şi mântuire sufletească, mă hotărăsc prin aceasta cu începere de la Anul Nou să scot din traiul meu sudalma şi beţia… Mă leapăd cu ură şi scârbă de aceste păcate… Intru prin această hotărâre în rândul acelora care se vor hotărî la fel ca mine, ca astfel toţi împreună, ca nişte buni ostaşi ai lui Hristos, să începem lupta cea sfântă a curăţirii vieţii noastre de păcatele noastre cele multe şi grele. În fruntea Oştirii noastre stă Mântuitorul Hristos şi El ne va duce la biruinţă. Pe Mântuitorul meu Isus Hristos rugându-L să mă ajute şi pe mine ca să lupt în Oastea Lui, iscălesc această hotărâre ce s-a făcut pentru binele şi mântuirea mea sufletească.

În anul 1930, părintele Trifa începe să scoată şi suplimentul „Oastea Domnului“, pe lângă „Lumina Satelor“. Toată munca uriaşă îl istoveşte pe părintele care şi-aşa trecuse deja prin multe suferinţe. La 30 de ani, în 1918, rămăsese văduv şi îşi pierduse şi trei dintre cei patru copii, boala îl măcina din tinereţe, iar în această perioadă suferă şi primele operaţii.

Alături de suferinţele fizice, presiunile psihice vin să-i agraveze starea şi aşa fără speranţe. Mitropolitul Bălan, care nu privea cu ochi buni tipografia Oastei, va impune şi va pretinde mereu taxe tot mai mari pentru dreptul de folosire a clădirilor, apoi dobânzi majorate asupra creditelor acordate.

În perioada 1920-1938, părintele Trifa adună predicile sale într-un număr de 44 de cărţi. Scrisul, predicile părintelui Trifa, sunt profund scripturistice. Toate cărţile lui nu fac altceva decât să tâlcuiască pe înţelesul poporului cuvântul Scripturilor. Scrierile sale poartă, de asemenea, pecetea destinului său pământesc: Suferinţa este cea mai scumpă şi cea mai dulce binecuvântare de care Domnul m-a învrednicit… Prin suferinţă a vorbit cerul cu mine, şi prin ea vorbesc şi eu cu cititorii mei.

Scriind despre relaţia sa cu Cuvântul lui Dumnezeu, Iosif Trifa face una dintre cele mai frumoase mărturisiri despre dragostea faţă de Sfânta Scriptură ce s-au scris vreodată în Biserica noastră, spune autorul Gogan: Toată tăria şi toată valoarea mea de creştin şi de păstor am scos-o din Biblie şi mi-o dă Biblia. Ea îmi dă însufleţirea, avântul şi iubirea din inimă pe care nimic nu mi le poate şterge. Ea îmi dă fiorul, mărirea şi răspunderea slujbei şi darului ce mi s-a încredinţat. Ea îmi dă căldura inimii şi lumina minţii ca să binevestesc neîncetat Cuvântul. Acum, după ce am cunoscut Biblia simt că ea este, ea face parte din fiinţa mea, ea este o parte întregitoare a vieţii mele. Acum nu o mai citesc ca să o cunosc, ci o citesc pentru că o simt ca pe o lipsă, ca pe o cerinţă sufletească. Biblia este raportul, este legătura mea zilnică cu Mântuitorul. De câte ori o deschid şi citesc în ea parcă simt un ceva ce trece din ea în mine şi îmi infioară toată fiinţa: Duhul Domnului. Luaţi-mi această Biblie şi mi-aţi luat totul, mi-aţi luat toate calităţile mele. Luaţi-mi tot şi îmi lăsaţi Biblia – n-am pierdut cu nimic. O comoară am aflat în Biblie, o comoară sfântă; pentru aflarea şi câştigarea ei deplină trăiesc.

Publicaţia lui Nicolae Iorga, „Neamul Românesc pentru Popor“, face o caldă prezentare a personalităţii şi activităţii predicatoriale ale părintelui Trifa: …preotul de la Sibiu are o sumedenie de cărţi din care se vede că darul lui Dumnezeu a fost din belşug revărsat peste inima acestui minunat slujitor al Lui… Le recomandăm călduros pe toate (…) Numele preotului e bine să fie pus la inimă ca o pildă rară de ucenic al Mântuitorului. Însemnaţi-l bucuroşi ca o descoperire: preotul Iosif Trifa.

În 1938 i se confiscă însă tipografia, iar durerea şi amărăciunea acestei lovituri îi vor grăbi sfârşitul. Iosif Trifa trece în veşnicie în noaptea spre dimineaţa zilei de 11 spre 12 februarie 1938, „ascuns sub voalul subţire şi alb – ca o aripă de înger – al primei ninsori din acea iarnă sibiană“, după cum scrie Traian Dorz, cel care l-a vegheat până în ultima clipă.

Predicile misionare ale părintelui Trifa se adresau unei mase largi de cititori, atât ortodocşi, cât şi uniţi, catolici sau neoprotestanţi. Activitatea predicatorială a părintelui Trifa răspundea la cel mai înalt nivel preocupărilor Bisericii Ortodoxe din perioada interbelică.

Truda lui n-avea să fie zadarnică, pentru că peste ani şi ani avea să scrie mulţumit: Văd sămânţa semănată de mine cu osteneală răsărind ici colea în rânduri de fapte bune. Văd că sunteţi alţii şi că mâine când eu m-aş duce de aici sau voi intra în pământ ştiu că de la Păstorul ce va veni după mine veţi cere nu numai praznicul din calendar şi slujba din molitvelnic, că pământul inimii voastre simţind setea Cuvântului va cere şi învăţătură. Aceasta este pentru mine şi ostenelile mele cea mai sfântă mulţumire, răsplată şi bucurie sufletească.

În biografia alcătuită de pr. Gheorghe Gogan, veţi putea descoperi şi o listă a cărţilor şi predicilor lui Iosif Trifa precum şi a unor lucrări despre Oastea Domnului, un fragment din „Istoria unei jertfe“ de Traian Dorz, precum şi o preţioasă introducere care prezintă contextul istoric, religios şi social în care a trăit şi a activat Iosif Trifa. Eu vă recomand să descoperiţi din cartea Preotul Iosif Trifa, o viaţă de propovăduitor al lui Hristos viaţa şi activitatea impresionante ale acestui slujitor al lui Dumnezeu, care într-o viaţă scurtă şi măcinată de suferinţe a reuşit să înflăcăreze atâtea inimi şi să-i inspire pe credincioşi să fie şi ei gata să jertfească şi să sufere pentru răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu. Viaţa lui este împletită cu istoria Oastei Domnului şi completează imaginea despre această mişcare, pe care o putem afla din cărţile unor membri devotaţi ai Oastei, ca Traian Dorz, Constantin Tudose sau Nicolae Marini.

Puteți citi pe blogul nostru și despre Traian Dorz și cartea sa, Hristos, mărturia mea.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s