Un strop de viaţă #28


Nu e cu putinţă să fii „creştin din întâmplare“. Realitatea creştinismului trebuie să fie în mod covârşitor ori cea dintâi ori nimic. Aceasta sugerează un motiv pentru care creştinismul displace profund celor care se declară credincioşi doar cu numele sau necredincioşilor: viaţa lor nu conţine nimic care să ocupe în mod covârşitor locul dintâi, ci doar multe pendulări.

Sheldon Vanauken, Îndurare aspră

Un strop de viaţă #26


Cel mai bun argument în favoarea creştinismului sunt creştinii: bucuria lor, siguranţa lor, sentimentul de împlinire. Pe de altă parte, însă, cel mai puternic argument împotriva creştinismului sunt tot creştinii: când sunt posomorâţi şi lipsiţi de bucurie, când afişează un aer de sfinţenie şi se împăunează cu o evlavie de suprafaţă, când sunt încuiaţi şi tiranici, ei bine, atunci creştinismul e definitiv îngropat.

Sheldon Vanauken, Îndurare aspră

„Putere proaspătă“ de Jim Cymbala


„Învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu”, scria Apostolul Pavel. Însă câţi dintre noi pot face aceleaşi afirmaţii ca Apostolul Pavel? Avem nevoie de ceva mai mult decât de o doctrină sănătoasă – avem nevoie de puterea lui Dumnezeu.

Ieri am sărbătorit Cincizecimea, adică tocmai coborârea acestei puteri pe pământ. De aceea, vă invit să descoperim împreună cartea Putere proaspătă de Jim Cymbala, o carte care vorbeşte despre puterea lui Dumnezeu şi despre lucrurile uimitoare care se întâmplă atunci când bărbaţi şi femei obişnuiţi sunt călăuziţi şi umpluţi de Duhul lui Dumnezeu.

Continuă lectura „„Putere proaspătă“ de Jim Cymbala”

Un strop de viaţă #24


Copiii spun adesea: „Mai fă odată“, iar omul matur „mai face o dată“, până îşi pierde suflarea. Fiindcă adulţii nu sunt destul de puternici încât să exulte în monotonie. Însă poate că Dumnezeu e puternic destul încât să exulte în monotonie. E posibil ca Dumnezeu să-i spună în fiecare dimineaţă Soarelui „Mai fă o dată“ şi în fiecare seară Lunii „Mai fă o dată“. Poate că nu-i o necesitate automată care face toate margaretele la fel. Poate că Dumnezeu face fiecare margaretă în parte, însă nu S-a săturat niciodată să facă margarete. Poate că are pofta eternă a copilăriei, de vreme ce noi am păcătuit şi am îmbătrânit, iar Tatăl nostru e mai tânăr decât noi.

G.K. Chesterton, Ortodoxia

Un strop de viaţă #22


Dumnezeu foloseşte materialele şi genele omului natural, pe care le desparte şi le recombină cu propria Sa viaţă spirituală. Isus a făcut posibil acest schimb: naşterea din fecioară presupune că ADN-ul Lui a fost o împreunare a două ADN-uri: unul pe deplin dumnezeiesc şi unul pe deplin uman. Şi acum, prin uniune cu El, pot purta înăuntrul meu prezenţa lui Dumnezeu în adevăratul sens al cuvântului.

Din acest transfer de identitate vin multe responsabilităţi, pentru că atunci când acţionăm în lume, Îl supunem şi pe Dumnezeu acelei activităţi.

Nu pot concepe un argument mai lucid împotriva păcatului. Pavel nu recurge la un argument care să le inoculeze sentimentul vinovăţiei precum „Dumnezeu vă vede“, ci la conştiinţa matură a faptului că Îl Întrupăm pe Dumnezeu în lume. Aceasta este într-adevăr o povară grea.

O făptură atât de minunată de Philip Yancey şi Dr. Paul Brand

Vezi şi postarea de aici.