Guest post: Elisa, Ema și Matei citesc și recomandă…


Dacă postările din zilele trecute (aici, aici și aici) cuprindeau în general cărți pentru adulți, astăzi vă propunem câteva cărți pentru copii, îndrăgite și recomandate de Mariana Dinu și copiii ei, Elisa (6 ani și 10 luni), Ema (4 ani și 10 luni) și Matei (1 an și 9 luni). Mariana scrie despre activități educative pe blogul Jurnal de prințese și ne-a mai recomandat cărți prețioase și anii trecuți.

I-am întrebat pe copiii mei care sunt cărțile pe care le-au citit cu drag anul trecut și despre care ar vrea să le spună altor copii. Evident, pentru Matei, care are 1 an și 9 luni, am răspuns eu, dat fiind faptul că știu pe de rost cele două cărți pe care le cere aproape zilnic.
Matei iubește Mergem la vânătoare de urși, apărută la Editura Cartea Copiilor, în 2018. Noi cunoșteam cartea pentru că o aveam deja în limba engleză. Dar, citită fără „efecte speciale”, nu are niciun farmec, aș spune eu. Pentru inspirație, l-am urmărit pe Michael Rosen, unul dintre autori, pe YouTube și nu-mi pot scoate din minte sunetele, ritmul, intonația lui. De aceea, mi s-a părut greu de citit în limba română, dar până la urmă am reușit și, pentru că Matei e mare vânător de urși acum, o citesc și de câteva ori pe zi!
Recomandarea și alegerea mea la capitolul cărți pentru băieți mititei este colecția de cărți cu Alfie, scrisă și ilustrată de Shirley Hughes și apărută la Editura Litera Mică, tot în 2018.  Am cumpărat 4 titluri din colecție, dar acum citim Alfie vrea să fie băiat mare și Alfie dă o mână de ajutor. Căutăm cărți ale căror personaje principale să fie băieței pentru ca Matei să se poată identifica mai ușor cu ei. Cărțile sunt ușor de citit și urmărit, ilustrațiile sunt candide și pline de detalii interesante pentru copilași.
Ema (4 ani și 10 luni) a ales să recomande Pandora de Victoria Turnbull, pe care o găsiți la Humanitas din 2017. Este o carte plină de candoare, deosebit de plăcută la atingere. Îi însoțește pe copii printr-o călătorie a emoțiilor: tristețea, singurătatea, entuziasmul împrietenirii, empatia, grija față de celălalt, dezamăgirea și chiar disperarea, speranța și bucuria regăsirii. O carte care a cucerit-o pe Ema și care, deși are text puțin, reușește să îi susțină atenția pentru perioade rezonabile de timp. Din punctul meu de vedere, e puțin cam scumpă, dar poate o veți găsi la biblioteca!
Din observațiile mele cu privire la Ema și experiența cititului împreună, pot spune că la ea a prins foarte bine orice titlu din colecția Pettson și Findus de Sven Nordqvist. Sunt cărți pe care noi le-am descoperit mai întâi în limba germană și despre care, la vremea aceea, sora mai mare a Emei spunea că sunt „cele mai distractive cărți citite vreodată” de ea. M-am bucurat enorm că au fost traduse (și încă foarte bine) la Editura Panda! Povestea motanului Findus, a bătrânelului „foarte ordonat” Pettson și a flecăreților mereu puși pe șotii îi ține pe copiii mei cu sufletul la gură până la final!
Elisa (6 ani și 10 luni) mi-a zis că recomandă Doctorul Aumădoare de Kornei Ciukovski, o carte clasică, apărută într-un format atrăgător la Arthur Retro. A descoperit-o la un club de lectură la care s-a citit primul capitol și de atunci până am reușit să ii cumpărăm cartea m-a întrebat întruna de ea!
A citit-o singură cap-coadă și a intrat în lumea ei râzând cu gura până la urechi și povestindu-ne despre personaje și acțiune de fiecare dată când lua o pauză. Am citit-o și eu pentru Ema și pot să înțeleg de ce îi captivează pe copii!
Pentru alți copii de vârsta Elisei sau care se află la stadiul citirii independente deja, așa cum era ea acum câteva luni, pot recomanda o Biblie pe care Elisa a terminat-o într-o săptămână și un pic. Este vorba despre Biblia pentru fiecare zi, o ediție îngrijită de Societatea Biblică Interconfesională din România. Este un format clasic cu câte o povestire biblică pentru fiecare zi, un verset și o întrebare. Ceea ce mă face să recomand această versiune de Biblie pentru copii este, în primul rand, calitatea textului și apoi frumusețea ilustrațiilor. Textul este editat impecabil, este accesibil, natural, lipsit de tendința limbajului de lemn pe care l-am întâlnit în alte Biblii pentru copii.
Sper că v-au plăcut recomăndarile noastre! Pe curând!

Mulțumim copiilor și Marianei!

PS: Recomandările ei din 2016.

Guest post: Ce cărți recomandă Andreea Ștefănică în 2019


Așa cum v-am obișnuit, am rugat-o și în acest an pe Andreea Ștefanică, o altă iubitoare de cărți și autoare de blog, să facă o listă de recomandări de lectură pentru voi. În lista ei veți regăsi două cărți pe care le-am prezentat și noi în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ, o carte pentru părinți pe care am recomandat-o și aici pe blog și una scrisă de una dintre scriitoarele mele preferate (Kate Morton). Citiți mai departe și descoperiți!

Citește mai mult

Advent în Narnia #28 – Iarna a trecut


Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.

Cântarea Cântărilor 2:11-12

În Narnia, unde era „mereu iarnă, dar niciodată Crăciun”, iarna a luat sfârșit. Tata Crăciun a venit. Zăpada s-a topit, înfloresc ghioceii, brândușele și primulele. Păsările cântă, iar copacii se umplu de frunze verzi. Iarna lungă și îngrozitoare s-a sfârșit, iar Vrăjitoarea Albă a fugit. Sania ei a devenit inutilă și trebuie să meargă pe jos. În final, piticul ei declară: „Ăsta nu e dezgheț. Asta e chiar Primăvara. Ce ne facem? S-a terminat cu iarna ta, ascultă-mă pe mine! Asta e mâna lui Aslan.”

Crăciunul a venit și pentru noi. Dar deși zăpada poate că se topește sau nu acolo unde locuiești, nicăieri pe pământ nu e primăvara astronomică. Vara a început în emisfera sudică și iarna e în plină desfășurare în cea nordică. Totuși, Crăciunul pare un fel de primăvară, fie că e cel mai întunecat moment al iernii sau zilele sunt cele mai lungi. Suntem umpluți de aceeași bucurie și așteptare în viața nouă pe care le simțim atunci când răsar primele rămurele verzi și vin primele zile calde de primăvară. Isus a venit și o nouă eră a început. Isus Se va întoarce și va restaurea lumea pentru totdeauna.

Odată cu venirea lui Aslan, strânsoarea iernii a fost distrusă. Odată cu nașterea lui Isus, puterea păcatului e pe fugă. „Ăsta nu e dezgheț. Asta e Primăvara.” La mulți ani!

După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp

Advent în Narnia #27 – Aslan se apropie


Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei. Mica 5:2

Aslan se apropie. În Narnia, Tata Crăciun a venit, iarna trece, și chiar și Edmund este gata să se elibereze de domnia Vrăjitoarei Albe. Distrugerea sa finală va veni mai târziu, dar prinsoarea în care ține Narnia a început să slăbească.

Puterea Vrăjitoarei se destramă datorită lui Aslan, care se întoarce pe furiș în ținutul pe care l-a creat. Dar ea este împiedicată și de credința și perseverența unui grup de creaturi mici și umile care au supraviețuit sub tirania ei: Dl. Tumnus, Castorii, Măcăleandrul, vulpea, veverițele, satirii și șoarecii. Vigilența și așteptarea lor au pregătit calea pentru venirea lui Aslan.

Sosirea celor patru copii Pevensie i-a umplut pe locuitorii Narniei de speranță și entuziasm pentru că o profeție spusese că patru oameni îl vor aduce pe Aslan înapoi. Susan, Peter, Edmund și Lucy nu erau foarte siguri ce trebuiau să facă în Narnia sau ce se întâmpla acolo, dar ei au ales să devină parte a comunității pe care au găsit-o oricum (chiar dacă lui Edmund i-a luat mai mult să facă asta). Crăciunul a venit în Narnia datorită acelor ființe mici și a celor patru copii: datorită credinței lor, a disponibilității lor de a se schimba și a se pocăi și datorită dragostei și grijii lor unii față de alții.

Primul Crăciun a venit datorită puterii lui Dumnezeu, dar și datorită disponibilității unor oameni obișnuiți de a pregăti calea: Maria, Iosif, Elisabeta, Zaharia, niște păstori și un hangiu vegheau și așteptau, gata să facă parte din planul lui Dumnezeu. Perioada de Advent înseamnă același lucru și pentru noi: să veghem, să așteptăm și să căutăm căi prin care să fim parte din planul lui Dumnezeu.

Isus vine. El nu Se va naște ca un rege războinic, un uriaș sau un leu, ci ca un bebeluș. El va topi puterea păcatului, a răului și a morții. Totuși, lucrarea iubirii vulnerabile, dar puternice a lui Dumnezeu este și în mâinile noastre, acum și până în ziua când Isus Se va întoarce.

După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp

Advent în Narnia #26 – Dumnezeu va pregăti un ospăț


Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor, pe muntele acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite. În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum, să ne veselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!”

Isaia 25:6, 9

După o perioadă de mari distrugeri, Isaia își imaginează un ospăț întins de Dumnezeu pentru poporul care a suferit violențe și lipsuri. Oamenii nu mai au nimic, așa că Dumnezeu le oferă tot. Imaginează-ți niște refugiați dintr-un război al zilelor noastre care găsesc un ospăț bogat în pustiu, cu vinuri fine și cea mai bună mâncare pe care au mâncat-o vreodată. Dacă întrebarea este „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?” (Psalmul 78:19), răspunsul este că da.

Ființele din Narnia, ca poporul pe care îl cunoaște Isaia și ca supraviețuitorii oricărui război, au supraviețuit unei perioade de violență și pierderi. Vrăjitoarea Albă le-a acoperit ținutul în gheață și zăpadă și i-a transformat pe disidenți în statui. Ea disprețuiește ospețele, numindu-le „o risipă”. Pe măsură ce puterea iernii ei pălește, Tata Crăciun sosește nu doar cu daruri pentru copii și Castori, dar și cu o masă întinsă cu ceai fierbinte și cești de porțelan. Pentru niște creature mici, el întinde o masă de Crăciun în pădure cu o cină fierbinte, decorațiuni, desert de prune și vin. Tata Crăciun îi ajută pe locuitorii din Narnia să-și aducă aminte de viața de dinainte de venirea Vrăjitoarei Albe și să sărbătorească faptul că vin vremuri noi.

Când ne adunăm în timpul perioadei de Advent și de Crăciun (sau pentru oricare altă ocazie deosebită), indiferent de durerile sau relațiile frânte de care am avut parte până atunci, prietenii și familia se reunesc pentru o masă bună. Un ospăț nu șterge greșelile sau trădările, dar ne poate aminti cine ne-a creat Dumnezeu să fim și de faptul că Hristos ne-a răscumpărat.

O masă specială în familie nu este o promisiune că nimic nu va mai merge prost vreodată. Oamenii din vremea lui Isaia vor fi răvășiți de război și trimiși în exil. În Narnia, petrecerea de Crăciun va fi transformată în piatră. Dar poporul Israel știa că Dumnezeu este cu ei orice ar fi fost și că promisiunile lui Dumnezeu pentru ei erau eterne. Creaturile din pădure știu că Aslan este pe drum, chiar în momentul în care Vrăjitoarea își ridică bagheta (și Vrăjitoarea știe și ea asta!). Sărbătorim cu petreceri și ospețe acum, știind că ele sunt o prefigurare a răscumpărării lui Dumnezeu ce va să vină.

După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp