Dumnezeu este în iesle – 2 ianuarie


Posesiunile materiale înșeală inima omului să creadă că ele oferă siguranță și o viață fără griji, dar, de fapt, ele sunt chiar cauza îngrijorării. Când inima este concentrată asupra posesiunilor, acestea adaugă o povară sufocantă de îngrijorare. Îngrijorările duc la acumularea de și mai multe posesiuni, iar mai multe posesiuni duc înapoi la îngrijorare. Vrem să ne asigurăm viețile; îngrijorându-ne, vrem să scăpăm de îngrijorare, dar adevărul este chiar opusul.

Cătușele care ne țin legați de posesiuni sunt ele însele îngrijorări. Folosind posesiunile pentru a ne asigura următoarea zi, le folosim greșit. Îngrijorarea este întotdeauna direcționată spre ziua de mâine. În sensul cel mai strict, însă, posesiunile sunt rezervate zilei de azi. De aceea, tocmai asigurarea zilei de mâine mă face atât de nesigur azi. Ajunge zilei necazul ei. Doar cei care își pun ziua de mâine în mâinile lui Dumnezeu și primesc cele trebuincioase pentru ziua de azi, aceia sunt cu adevărat în siguranță. A fi gata să primim în fiecare zi ne eliberează de ziua de mâine. Gândul la ce va fi mâine ne duce la o permanentă îngrijorare.

Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei. Matei 6:31-34

Dumnezeu este în iesle – 1 ianuarie


Drumul spre iad este pavat cu intenții bune. Această zicală, răspândită sub o formă sau alta în diverse culturi, nu vine din înțelepciunea lumească, ci denotă chiar o perspectivă creștină. La începutul unui nou an, mulți oameni nu au nimic altceva de făcut decât o listă cu obiceiuri rele pe care vor să le schimbe de acum încolo – câți „de acum înainte” nu s-au spus până acum!? Ei încep cu intenții bune, dar sunt blocați în mijlocul păgânismului lor. Ei cred că o intenție bună înseamnă deja un început nou, ei cred că pot începe, pe cont propriu, orice își doresc. Dar aceasta este o iluzie păguboasă: doar Dumnezeu poate aduce un nou început – însă atunci când El dorește asta, nu când vor oamenii. De aceea, ei nu pot crea singuri un nou început, pot doar să se roage pentru unul.

Când oamenii sunt pe cont propriu și trăiesc prin propriile mijloace, ei trăiesc doar în trecut, în vechile obiceiuri. Doar acolo unde este Dumnezeu, există și un nou început. Nu-I putem porunci lui Dumnezeu să îl ofere. Ne putem ruga doar atunci când înțelegem că nu putem face nimic, că ne-am atins limitele, că altcineva trebuie să creeze acel nou început.

Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii, şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. 2 Corinteni 5:16-17

Dumnezeu este în iesle #31


Dumnezeu poate și va transforma răul în bine – chiar și cel mai mare rău posibil. Pentru acest scop, el are nevoie de oameni care să folosească toate lucrurile spre bine. Dumnezeu poate să ne dea toată puterea de care avem nevoie pentru a ne ajuta să rezistăm la vreme de necaz. Însă nu ne-o va da niciodată în avans, pentru ca noi să nu ne bizuim pe noi înșine, ci doar pe El. O astfel de credință poate alina orice temeri cu privire la viitor. Chiar și greșelile și neajunsurile noastre sunt transformate spre bine, iar pentru Dumnezeu nu e mai greu să le transforme pe acestea, decât pe presupusele noastre fapte bune. Dumnezeu așteaptă acțiuni responsabile și răspunde rugăciunilor sincere.

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat, şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. Romani 8:28-30

Dumnezeu este în iesle #30


Când Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, prin harul Său, El a luat asupra Sa în mod real natura noastră, ființa noastră, pe noi înșine. Acesta a fost sfatul etern al Dumnezeului triunic. Acum, noi suntem în El. Unde este El, suntem și noi, în întruparea Sa, pe cruce, în învierea Sa. Noi Îi aparținem Lui pentru că noi suntem în El. De aceea Scripturile ne numesc pe noi Trupul lui Hristos.

În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său pe care l-a răspândit din belşug peste noi prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale după planul pe care-l alcătuise în Sine Însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ. În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voiei Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos. Efeseni 1:8-12

Dumnezeu este în iesle #29


Părintele veșniciilor – cum poate fi acesta numele unui copil? Pentru că în acest copil ne este revelată dragostea eternă, de tată, a lui Dumnezeu, iar acest copil aduce pe pământ dragostea Tatălui. Așa că Fiul este una cu Tatăl, și oricine Îl vede pe Fiul, Îl vede pe Tatăl. Acest Fiu nu dorește nimic pentru Sine, ci este un Fiu ascultător al Tatălui Său. Născut într-o lume guvernată de timp, El aduce eternitatea pe pământ. Mergeți, căutați-L, și Îl veți găsi într-o iesle pe Tatăl ceresc care a devenit aici chiar Tatăl vostru drag.

Prinț al păcii – acolo unde Dumnezeu vine în dragoste către ființele umane și le unește cu El însuși, acolo este pace între Dumnezeu și oameni, și pace între oameni. Vă este teamă de mânia lui Dumnezeu? Atunci mergeți la pruncul din iesle și primiți acolo pacea lui Dumnezeu. Sunteți în conflict cu fratele sau sora voastră? Veniți și vedeți cum Dumnezeu, din dragoste curată, a devenit fratele nostru și vrea să ne împace unul cu celălalt. În lume domnește puterea. Însă acest copil este Prințul păcii. Unde este El, domnește pacea.

În aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă.”După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care Se afla şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii. S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. Şi El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”. El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare. Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?” Marcu 4:35-41