„Speranță în întuneric” de Craig Groeschel

Astăzi vă aduc în atenție cartea „Speranță în întuneric. Dumnezeu rămâne bun chiar și atunci când viața este grea” de Craig Groeschel, o carte inspirată de experiența unui profet mic, adesea trecut cu vederea datorită scurtimii cărții sale din Vechiul Testament – Habacuc.

Cu Craig Groeschel ne-am mai întânit în sezonul 3 al emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ, când am prezentat cartea „Creștinul ateu”.

Este autor, pastor și fondator al Life.Church, organizație care a dezvoltat YouVersion și aplicația Biblia, menită să favorizeze accesul la Scriptură al oamenilor de pe întreg globul. Craig și soția lui Amy sunt părinții a șase copii și locuiesc în Oklahoma, unde Life.Church a luat ființă în 1996.

Pe de altă parte, dacă te simți prins în capcana vieții, dacă ai impresia că credința ți-e încercată până la limita frângerii, atunci această carte este pentru tine. Pe parcursul citirii ei, nădăjduiesc că vei avea curajul să pășești împreună cu mine pe tărâmul suferinței prezente în această lume. Nădăjduiesc că vei înțelege și de ce am scris-o pe un ton sobru și contemplativ. Nădăjduiesc că te vei aventura împreună cu mine până pe crestele ei luându-te la trântă cu unele îndoieli cărora creștinii se tem adesea să le dea glas. Nădăjduiesc că totodată vei descoperi adâncimile și bogățiile harului lui Dumnezeu, care sălășluiesc doar în văile vieții.

Am scris această carte pentru oameni care se luptă să creadă că lui Dumnezeu Îi pasă de ei, mai ales când se trezesc în vâlvătaia focului. Când te împleticești prin vale, e greu să vezi lumina. Vrei să crezi, numai că nu reușești să împaci mesajul plin de speranță al credinței creștine cu ceea ce vezi întâmplându-se în jurul tău, încheie Craig Groeschel introducerea cărții.

De ce atâta suferință? De ce Dumnezeu nu face nimic? Cu peste 2600 de ani în urmă, Habacuc I-a pus aceleași întrebări pe care mulți oameni din întreaga lume le pun în zilele noastre. Și în îndurarea Lui, Dumnezeu l-a despovărat de o parte din tortura sufletească, deși nu i-a răspuns la toate întrebările. Pe de altă parte, îndoielile au făcut din Habacuc un om cu o credință mai puternică, o credință ce probabil nu s-ar fi maturizat pe deplin dacă nu s-ar fi confruntat cu ele.

Așadar, având în centru cartea lui Habacuc, dar și experiențele lui Pavel, sau ale personajelor din Evanghelii, sau a galeriei de eroi ai credinței din Evrei 11, sau a credincioșilor din istorie sau chiar ai celor din biserica lui Craig Groeschel, vom încerca să redescoperim speranța în întuneric, vom învăța să folosim perioadele de suferință drept cuptor al maturizării credinței și să acceptăm că Dumnezeu rămâne bun chiar și atunci când viața este grea. Iar dacă nu ați mai citit demult cartea Habacuc, ce-ar fi să folosiți această ocazie pentru a vă întoarce la cele trei capitole ale ei, scurte dar pline de substanță.

Habacuc știa din proprie experiență despre ce vorbim. Din primul capitol al cărții sale reiese clar că a alunecat în vale și credința lui a trecut printr-o perioadă de criză. Ceea ce vedea nu se împăca deloc cu ceea ce știa despre Dumnezeu. Îi era greu să priceapă că Dumnezeul lui Israel ar sta cu mâinile în sân, îngăduind atrocitățile care se întâmplau atunci în Israel și la care Habacuc era martor. „De ce Te uiți la cei mișei și taci când cel rău îl înghite pe cel mai drept decât el?” (Habacuc 1:12-13)

Poți să îi simți durerea? Îndoielile? Sensibilitatea lui față de nedreptate? În esență, el întreabă: Nu ești Tu Dumnezeul etern și atotputernic? De ce nu faci ceva? Ca mulți dintre noi, Habacuc nu poate înțelege de ce Dumnezeu nu face ceea ce crede el că ar trebui să facă.

Nu uita: Habacuc este un bărbat care Îl iubește pe Dumnezeu! atrage atenția Craig Groeschel. Mesajul lui se găsește în Biblie, nu într-unul postat pe blogul unui individ îngâmfat și furios care îi urăște pe creștini. Dar el n-a ezitat să spună ce avea pe inimă. Nici noi n-ar trebui. Dumnezeu știe cum să Se descurce cu întrebările pe care îndrăznim să I le punem. Poate că n-o să ne răspundă cu o voce tunătoare, dar nici nu Se va supăra pe noi când Îl întrebăm. El înțelege și vrea să ne atragă mai aproape de El chiar și atunci când ne vărsăm necazul înaintea Lui.

Am convingerea că creștinismul a câștigat o reputație proastă în ultimele câteva decenii fiindcă atât de mulți creștini încearcă să pretindă că au răspuns la toate întrebările, printre care și problema suferinței în lume, scrie Craig Groeschel. Dă-mi voie să-ți spun din nou că nu sunt împotriva dezvoltării unei interpretări teologice privind problema răului în lume, a suferinței umane sau a bunătății lui Dumnezeu. Acestea sunt chestiuni de importanță majoră. Numai că atunci când stai în fața unui tată a cărui fiu tocmai a fost ucis în război sau a unei femei care tocmai a aflat despre recidiva cancerului, teologia – ori cel puțin abilitatea sau nevoia de a o explica – nu trebuie să fie obiectivul nostru principal. Când vorbele sunt de prisos, ține minte că prezența ajută. Dragostea ajută. Îmbrățișarea ajută.

Oricum, așa cum a descoperit Habacuc, când Îi pui întrebări dificile lui Dumnezeu, trebuie să fii pregătit să asculți răspunsurile Lui, chiar dacă nu-ți plac. Îmi închipui că Habacuc a rămas mască atunci când Dumnezeu i-a spus că poporul lui, ajuns departe de Dumnezeu și ticălos, va fi distrus de babilonieni. Când trecem prin vremuri grele, ultimul lucru pe care am vrea să-l auzim este că ele vor deveni și mai grele. Dar noi știm că în viața reală lucrurile nu sunt întotdeauna așa cum am vrea să fie. Și-atunci, ce-i de făcut?

Când treci printr-o perioadă de luptă cu Dumnezeu, ține minte: numele lui Habacuc înseamnă să lupți și să îmbrățișezi. Te poți lua la trântă cu Dumnezeu pentru toate lucrurile care nu-ți plac și, în același timp, să-L îmbrățișezi fiindcă El este bun și vrednic de încredere. Până la urmă, totul se rezumă la felul în care reacționăm la o criză a credinței.

În al doilea capitol al cărții sale (și care inspiră și partea a doua a cărții lui Craig Groeschel, „Speranță în întuneric”) Habacuc ne ajută să ne găsim drumul prin vale prin trei acțiuni specifice. În primul rând, așa cum am văzut deja, el L-a luat la întrebări pe Dumnezeu pentru aparenta Sa nedreptate. Apoi a decis să se oprească și să-L asculte pe Dumnezeu ca să afle că intenția Lui era să distrugă poporul prin intermediul ticăloșilor de babilonieni. În al doilea rând, el a luat notițe, fiindcă Dumnezeu i-a zis: „Scrie viziunea, graveaz-o clar pe tăblițe, pentru ca un herald să poată alerga cu ea. (Habacuc 2:2, New International Version). Și aici, ca o paranteză, mi-a plăcut foarte mult ideea de jurnal pe care îl ține Craig Groeschel – el a primit în dar o agendă care are câte o pagină pentru fiecare zi a anului, însă fiecare zi este împărțită în cinci – are spațiu să scrie câteva idei din ziua respectivă și anul respectiv, urmând să revină pe aceeași pagină, dar anul viitor….și peste doi ani… și peste trei. Beneficiile unui jurnal de rugăciune sunt evidente și le-am experimentat și eu, însă în felul acesta interesant, el compară ce i-a vorbit Domnul și evoluția gândirii sale de-a lungul a cinci ani, iar efectele sunt uimitoare.

În ultimul rând, acțiunea aceasta fiind probabil cea mai grea dintre toate, Habacuc și-a dat seama că trebuia să aștepte momentul ales de Domnul. Trebuia să aibă încredere că Dumnezeu știa cel mai bine momentul potrivit pentru a-Și conduce poporul înapoi pe culme.

Ascultă. Consemnează ceea ce îți arată Dumnezeu. Apoi, cât timp aștepți, nu înceta să crezi în El. Credința nu este credință până nu devine singura parâmă de care să te agăți. Când nu mai ai nimic de care să te prinzi, nu înceta să-ți întinzi mâinile spre Dumnezeu. Stăruie în a umbla prin credință, făcând câte un pas o dată în fiecare zi, chiar și atunci când lucrurile se înrăutățesc. Nu te opri. Nu renunța. Nu te întoarce înapoi. Umblă prin credință.

Încercarea ta ar putea scoate la iveală o profunzime a credinței pe care nici nu știai că o ai. În 1 Petru 1:7 scrie astfel: „Acceste încercări vor dovedi dacă credința voastră este autentică. Ea este testată precum aurul care este încercat și curățat prin foc – deși credința voastră este mult mai prețioasă decât aurul. Astfel dar, cînd credința voastră rămâne tare prin multele încercări, ea vă va aduce mai multă laudă, glorie și cinste în ziua în care Isus Cristos Se va arăta întregii lumi.”

Habacuc n-a primit răspunsul dorit de la Dumnezeu, dar tot s-a încrezut în El. Și deși viața lui avea să devină și mai grea, el a ales să-și păstreze credința. Știa că Dumnezeu rămâne Dumnezeu. Știa că Dumnezeu era stăpân peste toate.

Partea a treia a cărții lui Craig Groeschel, „Speranță în întuneric”, ne prezintă câteva aplicații, inspirate din capitolul trei al cărții Habacuc, pe care să le punem și noi în practică atunci când, asemenea lui Habacuc, ajungem în vale și suntem loviți de vești și evenimente tulburătoare: adu-ți aminte, acceptă, ai încredere, nădăjduiește, speră.

Adu-ți aminte – Habacuc Îl laudă pe Dumnezeu: „Doamne, am auzit de faima ta! Lucrările Tale, Doamne, îmi inspiră teamă! Repetă-le și în cursul acestor ani! Fă-le cunoscute în vremea noastră! Dar, la mânie, adu-Ți aminte de îndurare!” Rugăciunea lui ne inspiră să evocăm amintiri importante din propria noastră viață: despre oameni, locuri, momente și dovezi ale purtării de grijă a lui Dumnezeu, care dezvăluie o imagine de ansamblu a prezenței Lui în viața noastră. Habacuc ne îndeamnă să apelăm la amintirile de lungă durată cu Dumnezeu, nu să fim atât de miopi încât să alegem să stăruim cu gândul asupra circumstanțelor dureroase din prezent.

Acceptă – Știi cum este să ți se întoarcă stomacul pe dos când se întâmplă o nenorocire care te depășește? Știi cum e când tot trupul încearcă să absoarbă necazul cu care te confrunți, cum ți se încordează mușchii și se înțepenesc și te apucă durerile de cap și stomac? Ei bine, imaginează-ți că Dumnezeu îți spune că se va folosi de cel mai rău dușman al poporului tău ca să te distrugă. Cu așa ceva s-a confruntat Habacuc. Reacția lui este viscerală, însă el a privit adevărul în față și a zis: „Nu-mi place, dar trebuie să mă încred în Dumnezeu, chiar dacă nu-L înțeleg pe deplin.” Acceptarea nu înseamnă negare, ci credință. Nu credință că Dumnezeu va face ce vrea Habacuc, ci credință în caracterul lui Dumnezeu. Habacuc merge mai departe și spune: „Mâna suverană a lui Dumnezeu lucrează ceva aici. Dumnezeu a vorbit, prin urmare voi accepta orice va face El, oricât ar fi de dificil pentru mine.”

Ai încredere – A ieși din vale și a ne folosi de criza credinței ca de un catalizator pentru a atinge un nivel mai înalt și mai intim cu Dumnezeu presupune a avea încredere. Trebuie să alegem ce credem ca fiind adevărat, să ne antrenăm voința să acționăm în conformitate cu ceea ce credem și totodată să fim sinceri în părerea noastră privind situația cu care ne confruntăm și sentimentele care ne încearcă față de ea. Habacuc și-a dat seama că avea de ales ce să creadă: că putea să aibă încredere ori în sentimentele sale, ori în perspectiva pe care o avea asupra situației prezente, ori în Dumnezeu care putea să lucreze spre bine în ciuda scenariului de neconceput – invadarea țării de către babilonieni.

Nădăjduiește – Habacuc a fost în stare să-și aducă aminte de tot ce a făcut Dumnezeu pentru el, să accepte că Dumnezeu era la lucru dincolo de ce-i vedeau ochii și să aibă încredere că Dumnezeu va face o lucrare măreață din ruinele prezentului. Habacuc se roagă: „Domnul, Stăpânul, este tăria mea! El îmi face picioarele ca ale căprioarelor și mă face să pășesc pe înălțimile mele”.

Când te gândești că profetul știa deja cu ce se confruntă – și că lucrurile aveau să se înrăutățească mult mai mult după ce năvăleau babilonienii în țară – e uluitor că se poate ruga așa ceva. „Chiar dacă smochinul nu va mai înflori și chiar dacă nu vor mai fi vite în grajduri, Domnul este în Templul Său cel sfânt.” Chiar dacă lucrurile se vor înrăutăți și mai mult înainte să vină izbăvirea, tot pământul să tacă înaintea Lui. Cel neprihănit va trăi prin credință. Cuvântul Domnului este adevărat. Îmi voi pune tăria și nădejdea în Domnul Dumnezeul meu, iar El mă va duce pe noi înălțimi.

Crede – Dacă vrei să mai crezi încă, Dumnezeu îți va ieși înainte în toiul strădaniilor tale de a crede. Chiar dacă-ți arunci Biblia de-a latul camerei, sau îți ridici pumnul spre cer, sau Îl iei la întrebări pe Dumnezeu așa, ca Habacuc, El va onora sinceritatea înflăcărată a căutărilor tale. Dacă vrei cu adevărat să experimentezi apropierea și grija lui Dumnezeu față de tine în mijlocul necazurilor tale – și dorești lucrul acesta mai mult decât speri să scapi din necaz și să fii mângâiat – atunci El va fi alături de tine și te va însoți pas cu pas.

Poate ai observat că sunt doar trei capitole scurte în cartea Habacuc. În primul, Habacuc se îndoiește, în al doilea, așteaptă, și în al treilea îmbrățișează bunătatea lui Dumnezeu, scrie Craig Groeschel în încheierea cărții Speranță în întuneric.

Rugăciunea mea pentru tine este să crești și să ai credința pe care a avut-o Habacuc în capitolul trei. Dar realitatea este că nu poți avea credința lui din capitolul trei dacă mai întâi n-ai avut genul de îndoieli din capitolul unu și o așteptare precum cea descrisă în capitolul doi. Fiindcă Dumnezeu lucrează, din punct de vedere spiritual, mai mult în vale decât pe culme. Cei care sunt mai aproape de Dumnezeu au ajuns acolo numai fiindcă se silesc fără încetare să urce cărarea credinței care-i scoate din văile vieții lor, învățând din greutățile lor, punându-I lui Dumnezeu întrebări și totodată crezând că El este bun, că Se va folosi de orice ca să-Și atingă scopul și că-i va scoate din vale mai puternici, mai buni și mai aproape de El ca niciodată. Ei știu că procesul acesta dovedește, în ultimă instanță, credincioșia, caracterul, bunătatea și dragostea lui Dumnezeu.

Poți avea speranță în întuneric, fiindcă, pe măsură ce crești în cunoașterea lui Dumnezeu, El îți va dezvălui mai mult din dragostea, credincioșia și îndurarea Lui. Și în timp, îți vei da seama, vei crede și vei accepta că Dumnezeu rămâne bun chiar și atunci când viața este grea.

Așa se încheie cartea „Speranță în întuneric. Dumnezeu rămâne bun chiar și atunci când viața este grea” de Craig Groeschel.

Noi am prezentat de-a lungul timpului câteva alte cărți pe tema suferinței, din care să alegeți ce este pe sufletul vostru și menționez aici drept exemple „Unde este Dumnezeu când sufăr?” sau „Întrebarea care nu dispare niciodată – de ce?” de Philip Yancey, „Har ascuns” de Jerry Sittser sau „Bucurie care sfidează circumstanțele” de Stasi Eldredge. Însă și cartea de astăzi, Speranță în întuneric, este o carte-pansament, o lectură lejeră de citit în perioade grele, pentru că ne amintește de oameni care au trecut înaintea noastră prin suferință și au învățat să se agațe mai mult de Dumnezeu. Iar ceea ce o face deosebită, și motivul pentru care am ales-o, este că, spre deosebire de alte cărți pe tema suferinței care sunt centrate pe experiența lui Iov, spre exemplu – modelul clasic, aceasta este inspirată dintr-o carte a Bibliei căreia i se acordă mai puțină atenție, și anume cartea profetului Habacuc.

Episodul despre această carte poate fi ascultat aici:

Iar episodul despre cartea Creștinul ateu poate fi ascultat aici: