„Bucurie care sfidează circumstanțele” de Stasi Eldredge

În vremurile nesigure și pline de vești rele în care trăim orice ne poate muta privirea și gândurile de la acestea la adevărata speranță și bucurie este binevenit.

Astăzi vă propun o carte cu un titlu provocator: Bucurie care sfidează circumstanțele – Descoperă speranță, frumusețe și viață într-o lume suferindă de Stasi Eldredge, o carte cum nu se poate mai potrivită pentru această perioadă.

De ce Bucurie care sfidează circumstanțele? De ce să nu citești o carte despre bucurie pur și simplu? Răspusul e simplu și ni-l dă însăși autoarea volumului în introducere. În lumea în care trăim, a fi plin de bucurie pare de multe ori atât ceva nebunesc, cât și ceva ce nu ne este la îndemână. De aceea, titlul acestei cărți conține cuvântul sfidează. A sfida înseamnă a rezista în fața obstacolelor, a merge împotriva curentului, chiar și când acest curent este plin de disperare și de dificultăți.

A fi plin de bucurie în mijlocul durerii – sau în contextul știrilor curente – poate părea imposibil. Și pe cont propriu, chiar este imposibil. Dar așa cum a spus îngerul Gavril după ce i-a făcut acea declarație extraordinară Mariei, cum că ea, o fecioară, avea să-I dea naștere Mântuitorului lumii: „Nimic nu este cu neputință la Dumnezeu” (Luca 1:37).

Ea ilustrează acest lucru chiar din primul capitol al cărții Bucurie care sfidează circumstanțele în care povestește cum, în perioada Crăciunului 2012 se pregătea împreună cu niște prieteni pentru o petrecere de sezon, când au aflat veștile cutremurătoare despre atacul armat de la școala Sandy Hook. Reacția pe care au avut-o atunci, aceea de a jeli, dar de a-și duce la capăt planurile de a sărbători, ilustrează acest concept de bucurie care sfidează circumstanțele.

Stasi Eldredge scrie: Noi nu aveam de gând să anulăm petrecerea. Aveam să ne strângem laolaltă. Nu aveam să ne prefacem că atacul nu avusese loc, nici nu aveam să dăm uitării faptul că o întreagă comunitate îi jelea pe copiii uciși, dar aveam să proclamăm faptul că, până și așa, aveam motive de sărbătoare – în special datorită faptului că era perioada Crăciunului, atunci când ne strângem să onorăm și să evocăm faptul că Împărăția lui Dumnezeu a străpuns întunericul acestei lumi. De fapt, acesta este rostul Crăciunului. El este o invazie.

Lupta dintre bine și rău nici că putea fi mai vizibilă decât era în acea zi, și părea că împărăția întunericului câștigase runda. Dar trebuie să ne amintim faptul că Isus a străpuns întunericul și a adus lumina. Viața Lui eternă a semnalat sfârșitul domniei răului și a proclamat victoria supremă a Împărăției lui Dumnezeu. Da, se dăduse o bătălie aprigă, dar Isus o câștigase, și noi eram invitați să proclamăm și să subliniem acest fapt. Astfel, am ales să sfidăm circumstanțele și să ne bucurăm.

De altfel, Stasi Eldredge subliniază faptul că ignorarea realității nu aduce bucurie. Să negi existența a ceea ce este adevărat nu înseamnă o sfidare sfântă. Semințele bucuriei pot fi plantate cu putere numai în pământul tare al prezentului, dar, în același timp, ele trebuie să fie legate de eternitate. Bucuria își are rădăcinile în adevăr. Bucuria recunoaște toate simțurile și este pe deplin conștientă de râset, de mirare, de anxietate și de frică. Bucuria spune: „Chiar și așa, tot am un motiv de sărbătoare.”

Alegem bucuria. În mijlocul tuturor suferințelor din lume, poate părea frivol, și chiar iresponsabil, să fii plin de bucurie. Și totuși, suntem chemați la așa ceva. Cu siguranță că jalea își are vremea ei. Durerea își are vremea ei. Să plângi. Să suspini. Există o vreme în care să cunoști pierderea…, dar asta nu înseamnă că nu putem avea bucurie chiar și în acele circumstanțe. Bucuria este bătaia inimii Împărăției lui Dumnezeu. Bucuria este ceea ce ne susține, ea reprezintă tăria noastră. Noi putem fi rezistenți. Putem avea speranța că vom avea parte de lucruri bune.

Și putem simți bucurie în mijlocul lamentărilor din viața noastră.

Stasi Eldredge ne întreaptă atenția în continuare spre două exemple biblice elocvente. Apostolul Pavel nu se prefăcea, nu trăia în vreun soi de negare spiritualizată. În tratatul său despre bucurie, – Epistola către Filipeni – el vorbește cu sinceritate despre suferințele sale. Mai târziu, el descrie cum este „turnat ca o jertfă de băutură” (2 Tim. 4:6). Pavel și-a scris epistolele cu o bucurie neabătută, care strălucea cu atât mai tare cu cât el nu-și nega suferința.

Asta ne arată că bucuria este la dispoziția noastră indiferent de circumstanțe. Uimitor – Isus S-a dus la cruce având în vedere bucuria care Îi stătea în față (Evr. 12:2). Așa cum a scris psalmistul: „seara vine plânsul, iar dimineața bucuria” (Ps.30:5). Lucrul acesta nu este un clișeu creștin. El nu este pentru „cândva, într-o zi”. Nu. Bucuria ne este promisă în clipa de față și reprezintă moștenirea noastră. Există o cale spre bucurie. Cheia este să mergi pe acea cale cu privirea ațintită asupra lui Isus, chiar și atunci când calea este presărată cu suferință.

Vreau doar să subliniez două aspecte: în primul rând, suferința este inevitabilă în viața credincioșilor, ne amintește Stasi Eldredge. Isus le spune ucenicilor și nouă: „În lume veți avea necazuri” (Ioan 16:33). În al doilea rând, bucuria le este în mod clar promisă copiilor lui Dumnezeu în viața asta. Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu: cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 16:24).

Putem fi plini de bucurie deoarece putem cunoaște tăria lui Dumnezeu în slăbiciunea noastră. Deoarece îndurările lui Dumnezeu se înnoiesc în fiecare dimineață. Deoarece în timp ce străbatem această vale a umbrei morții, nu suntem niciodată singuri sau abandonați. Dumnezeul nostru merge înaintea noastră, și El se află în spatele noastru, în jurul nostru și în lăuntrul nostru, ne încurajează Stasi Eldredge.

Iar când ne întrebăm cum să continuăm să ne încredem și să-L iubim pe Dumnezeul nostru când El a permis ca un rău să vină peste noi? Cum credem că El este Tatăl nostru cel bun? să ne amintim că trăim într-o lume căzută. Atrocități incredibile au loc în fiecare clipă. Ele li se întâmplă celor pe care îi iubim, și ni se întâmplă și mie și ție. Dar ne uităm la cruce și la dragostea Tatălui care a fost turnată peste noi prin sângele Fiului Său, iar întrebarea își primește pentru totdeauna răspunsul. Misterele abundă. E în ordine să pui întrebări. Dar răspunsul rămâne neschimbat.

De aceea, scrie Stasi Eldredge, fiecare dintre noi suntem invitați să facem un schimb divin. Suntem chemați să ne luăm privirea de la circumstanțele noastre și s-o ațintim asupra Dumnezeului nostru biruitor, și făcând asta, noi ne hrănim adâncul ființei cu ceea ce ne trebuie pentru a crește.

Noi nu trebuie să trăim cu teama de rău. Groază înseamnă „mare frică sau temere”. Știm că trăim într-o lume în care se pot întâmpla lucruri oribile și acestea chiar se întâmplă, dar Dumnezeu vrea ca noi să trăim încrezându-ne în El și știind că, orice s-ar întâmpla, El va avea grijă de noi. Noi nu suntem meniți să trăim permanent într-o stare de alertă și să ne așteptăm la ceva groaznic să se întâmple. Noi trebuie să trăim odihnindu-ne inimile în siguranța lui Dumnezeu, care vine în urma ascultării de El și a împlinirii cerințelor Lui. Și asta include și aruncarea grijilor noastre asupra Lui, ne îndeamnă Stasi Eldredge.

Bucuria care sfidează circumstanțele este bazată numai pe victoria lui Isus Cristos și pe tot ceea ce El a câștigat pentru tine. Se bazează pe faptul că tu ești iubit și protejat. În Cristos, viața ta este veșnică. De neînvins. Biruitoare. Îngrijorarea, frica, panica și groaza nu îți țin inima prizonieră în strânsoarea lor de fier. Inima ta este în deplină siguranță în mâinile Dumnezeului tău credincios care promite că o viață de nesfârșită bucurie este moștenirea ta. Aceasta este pe drum. Isus a deschis calea. Și deși pe cale se găsesc adesea dezamăgire, durere, trădare și jale, niciuna dintre ele nu are ultimul cuvânt, ne încurajează Stasi Eldredge în cartea Bucurie care sfidează circumstanțele.

Am apreciat foarte mult onestitatea și vulnerabilitatea autoarei, care scrie deschis despre luptele sale cu depresia, greutatea corporală și doliul. Sunt subiecte despre care nu se vorbește atât de mult și cred că mulți ar avea nevoie să citească mărturia ei. Deși eu personal nu am găsit ceva neapărat nou în cartea ei, cred că ar fi cartea perfectă pentru cineva care are nevoie de încurajare într-un moment de deznădejde, mai ales dacă nu are prea mult timp de citit.

Mai multe citate din carte și diferența pe care o face autoarea între fericire și bucurie le puteți descoperi ascultând episodul integral aici: