Citate

Un strop de viață #755


Nimic nu poate compensa absența cuiva drag, și este greșită orice încercare de a găsi substitute; trebuie pur și simplu să fim tari și să mergem înainte. Aceasta pare foarte greu la început, dar în același timp este o mare consolare. Golul rămâne, și el păstrează legătura dintre noi. Este o nesăbuință să spui că Dumnezeu umple golul. Dumnezeu nu-l umple; dimpotrivă, îl păstrează neschimbat, și aceasta ne ajută să păstrăm vie comuniunea din trecut unii cu alții; chiar și cu prețul durerii.

Dietrich Bonhoeffer, citat de Philip Yancey, în Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?

Un strop de viață #754


Până nu reintroducem păcatul în vocabularul nostru, nu vom lua în serios abisurile răului sau responsabilitățile noastre morale – sau pe Dumnezeu. Nu avem nevoie de mai multă terapie ca să ne rezolvăm problemele în această lume căzută. Avem nevoie să ne recunoaștem vinovăția proprie și să ne smerim cerând iertare. Altminteri, mentalitatea terapeutică ne scutește de orice fel de judecăți morale cu privire la noi înșine sau la alții. Ne scutește de asumarea responsabilității pentru acțiunile noastre. Există un decalaj moral – un ideal la înălțimea căruia nu ne-am ridicat – și avem nevoie de ajutor din afară ca să îl depășim. Nu avem nevoie de simplă terapie; avem nevoie ca în situația noastră umană să-și facă intrarea cineva care poate aduce iertare, care poate aduce vindecare și care ne poate ajuta să ne trăim viața așa cum ar trebui să-o facem, dar nu putem prin forțele noastre. Așa că este nevoie să recuperăm această idee a păcatului ca să înțelegem mai bine răul pe care-l vedem în lume, iar nu să-l mușamalizăm pur și simplu.

Lee Strobel, În apărarea lui Isus

Un strop de viață #753


În cele din urmă vom trăi fericiți pentru veșnicie, dar numai după ce povestea răscumpărătoare se va fi încheiat, ceea ce înseamnă că trebuie să mai treacă ceva timp până atunci. Deocamdată, suntem undeva pe la mijlocul poveștii, ca și cum am fi prinși în haosul și dezordinea proiectului pe jumătate încheiat al reconstruirii unei case. Poate că ne-a rămas un singur capitol din poveste, sau poate că mai avem cincizeci. Poate că vom continua la fel și în anii viitori, sau poate că suntem în pragul unor schimbări dramatice pe care dacă le-am cunoaște de acum, am leșina de frică sau de mirare, sau de ambele. Poate ne așteaptă faza cea mai fericită a vieții noastre, sau cea mai nefericită. Pur și simplu nu știm, și nici nu putem ști…

Cunosc o singură opțiune bună: alegerea de a rămâne în povestea răscumpărătoare. Oricât de neclară ne-ar fi, putem să avem încredere că Dumnezeu este Cel care o scrie…

Philip Yancey, Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?

Un strop de viață #752


Fiecare dintre noi este făcut după chipul lui Dumnezeu și are, prin urmare, demnitate și valoare ca individ. Tu poți spune „Eu te accept ca persoană, dar asta nu înseamnă că îmbrățișez convingerile pe care le împărtășești tu”. Poți să porți o discuție cu un prieten musulman și să-l respecți întru totul chiar dacă ai motive întemeiate să crezi că el greșește. Însuși faptul că opiniile voastre nu pot fi ambele adevărate constituie un impuls pentru angajarea într-un dialog constructiv. Asta devine o șasnă pentru ambele părți de a-și apăra argumentat poziția. Adevărata toleranță le acordă oamenilor dreptul la dezacord.

Lee Strobel, În apărarea lui Isus

Un strop de viață #751


Ceea ce ne trebuie nouă astăzi este o înzestrare a Duhului Sfânt și Duhul de înțelepciune, înțelegere, sfat, tărie, cunoștință și frică (Isaia 11:2). Când vom avea această înzestrare a Duhului Sfânt și această perfecțiune înșeptită, vom avea mai puțină nevoie de alte lucruri. Avem o nevoie disperată de Duhul Sfânt și avem nevoie e El în putere. Avem nevoie de înțelepciunea Sa, de tăria Sa, de frica Sa, de închinarea Sa și de sfatul Său. Când Îl avem pe El, avem tot ce ne trebuie ca să fim tot ce dorește El să fim.

A.W. Tozer – Pregătire pentru revenirea lui Isus