În ciuda tuturor neajunsurilor noastre, nu putem trăi viața creștină separați unii de alții. În fond, roada Duhului Sfânt – dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor – reclamă trăirea în comunitate. Acestea sunt virtuți ale comunității care trebuie cultivate într-un fel ce nu se poate realiza în izolare.
Lee Strobel, În apărarea lui Isus
Mărturisirea de credință de la Westminster spune că păcatul înseamnă lipsa de conformare la legea lui Dumnezeu sau orice fel de încălcare a ei. În esență, este o necinstire a caracterului lui Dumnezeu. Este ceva care nu corespunde cu ceea ce dorește Dumnezeu pentru noi. Cred că în jargon contemporan s-ar spune că păcatul înseamnă să faci ce vrei. Păcatul înseamnă să fii absorbit de tine însuți și egocentric în loc să fii teocentric.
Lee Strobel, În apărarea lui Isus
Până nu reintroducem păcatul în vocabularul nostru, nu vom lua în serios abisurile răului sau responsabilitățile noastre morale – sau pe Dumnezeu. Nu avem nevoie de mai multă terapie ca să ne rezolvăm problemele în această lume căzută. Avem nevoie să ne recunoaștem vinovăția proprie și să ne smerim cerând iertare. Altminteri, mentalitatea terapeutică ne scutește de orice fel de judecăți morale cu privire la noi înșine sau la alții. Ne scutește de asumarea responsabilității pentru acțiunile noastre. Există un decalaj moral – un ideal la înălțimea căruia nu ne-am ridicat – și avem nevoie de ajutor din afară ca să îl depășim. Nu avem nevoie de simplă terapie; avem nevoie ca în situația noastră umană să-și facă intrarea cineva care poate aduce iertare, care poate aduce vindecare și care ne poate ajuta să ne trăim viața așa cum ar trebui să-o facem, dar nu putem prin forțele noastre. Așa că este nevoie să recuperăm această idee a păcatului ca să înțelegem mai bine răul pe care-l vedem în lume, iar nu să-l mușamalizăm pur și simplu.
Lee Strobel, În apărarea lui Isus
Fiecare dintre noi este făcut după chipul lui Dumnezeu și are, prin urmare, demnitate și valoare ca individ. Tu poți spune „Eu te accept ca persoană, dar asta nu înseamnă că îmbrățișez convingerile pe care le împărtășești tu”. Poți să porți o discuție cu un prieten musulman și să-l respecți întru totul chiar dacă ai motive întemeiate să crezi că el greșește. Însuși faptul că opiniile voastre nu pot fi ambele adevărate constituie un impuls pentru angajarea într-un dialog constructiv. Asta devine o șasnă pentru ambele părți de a-și apăra argumentat poziția. Adevărata toleranță le acordă oamenilor dreptul la dezacord.
Lee Strobel, În apărarea lui Isus
O persoană poate fi sinceră, dar sincer în eroare. Sinceritatea nu-i dă dreptate unei persoane. Sinceritatea nu face ca un lucru să fie adevărat. Aș putea crede cu toată sinceritatea din lume că pământul este plat, dar asta nu face ca pământul să fie așa. Pot crede cu sinceritate că nu sunt cu nimic mai puțin divin decât Isus, dar asta nu schimbă faptul că eu sunt o creatură, nu Creatorul.
Lee Strobel, În apărarea lui Isus
Știm cu toții în adâncul sufletului că suntem plini de defecte și de imperfecțiuni. Ce fel de dumnezeu am fi? Ne place să credem că ne putem pune în locul lui Dumnezeu în loc să recunoaștem că suntem creația lui Dumnezeu și că trebuie să-I acordăm lui Dumnezeu locul care I se cuvine. Nu e nevoie să fim și mai egocentrici decât suntem; trebuie să fim teocentrici. Nu-L vom putea descoperi pe adevăratul Isus, crezând că suntem egalii Săi.
Lee Strobel, În apărarea lui Isus
În ciuda tuturor neajunsurilor noastre, nu putem trăi viața creștină separați unii de alții. În fond, roada Duhului Sfânt – dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor – reclamă trăirea în comunitate. Acestea sunt virtuți ale comunității care trebuie cultivate într-un fel ce nu se poate realiza în…
Mărturisirea de credință de la Westminster spune că păcatul înseamnă lipsa de conformare la legea lui Dumnezeu sau orice fel de încălcare a ei. În esență, este o necinstire a caracterului lui Dumnezeu. Este ceva care nu corespunde cu ceea ce dorește Dumnezeu pentru noi. Cred că în jargon contemporan s-ar spune că păcatul înseamnă…
Până nu reintroducem păcatul în vocabularul nostru, nu vom lua în serios abisurile răului sau responsabilitățile noastre morale – sau pe Dumnezeu. Nu avem nevoie de mai multă terapie ca să ne rezolvăm problemele în această lume căzută. Avem nevoie să ne recunoaștem vinovăția proprie și să ne smerim cerând iertare. Altminteri, mentalitatea terapeutică ne…
Fiecare dintre noi este făcut după chipul lui Dumnezeu și are, prin urmare, demnitate și valoare ca individ. Tu poți spune „Eu te accept ca persoană, dar asta nu înseamnă că îmbrățișez convingerile pe care le împărtășești tu”. Poți să porți o discuție cu un prieten musulman și să-l respecți întru totul chiar dacă ai…
O persoană poate fi sinceră, dar sincer în eroare. Sinceritatea nu-i dă dreptate unei persoane. Sinceritatea nu face ca un lucru să fie adevărat. Aș putea crede cu toată sinceritatea din lume că pământul este plat, dar asta nu face ca pământul să fie așa. Pot crede cu sinceritate că nu sunt cu nimic mai…
Știm cu toții în adâncul sufletului că suntem plini de defecte și de imperfecțiuni. Ce fel de dumnezeu am fi? Ne place să credem că ne putem pune în locul lui Dumnezeu în loc să recunoaștem că suntem creația lui Dumnezeu și că trebuie să-I acordăm lui Dumnezeu locul care I se cuvine. Nu e…