Un strop de viață #760


Problema pe care creștinii sinceri o au cu Dumnezeu se reduce adesea la o înțelegere greșită cu privire la care sunt lucrurile pe care, considerăm noi, e normal să le avem și de care să ne bucurăm în viața asta. Credem în mod natural și în egală măsură greșit că suntem aici pentru a trăi o viață pe care, de fapt, Dumnezeu nu ne-a promis-o niciodată. Mai mult ca probabil oricând în istorie credem că suntem aici pentru un motiv fundamental: să ne simțim bine.

Larry Crabb, Vise năruite

Un strop de viață #759


În clipa de față, Dumnezeu nu cheamă oamenii la El cu trâmbița. Este scris despre El că nu a strigat niciodată, nici nu Și-a ridicat glasul și nici nu S-a făcut auzit pe străzi. El își trimite mesagerii. Azi a trimis vocea liniștită a omului. A trimis vocea frumoasă și dulce a cântecului. A trimis lucrătorul de la om la om, evanghelistul, bătrânul pastor liniștit și gospodina simplă care predă la școala duminicală.

Încă nu a trimis îngerul cu trâmbița și glasul pe care îl auzim nu spune: „Vai, vai, vai.” Glasul pe care îl auzim spune „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 11:28-29). Glasul pe care îl auzim spune: „Deșteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morți și Hristos te va lumina” (Efeseni 5:14). Glasul pe care îl auzim spune: „Pocăiți-vă, pocăți-vă.”

A.W. Tozer – Pregătire pentru revenirea lui Isus

Un strop de viață #758


În ciuda tuturor neajunsurilor noastre, nu putem trăi viața creștină separați unii de alții. În fond, roada Duhului Sfânt – dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor – reclamă trăirea în comunitate. Acestea sunt virtuți ale comunității care trebuie cultivate într-un fel ce nu se poate realiza în izolare.

Lee Strobel, În apărarea lui Isus

 

Un strop de viață #757


John Donne, parohul catedralei St.Paul de la Londra, a înmormântat sute de oameni în anii cei mai cumpliți ai epidemiei de ciumă din secolul al XVII-lea. Când a crezut că el însuși a fost infectat și că nu mai are scăpare, a scris următoarea declarație sfidătoare:

Moarte, nu te lăuda, chiar dacă unii te-au numit

Puternică și înspăimântătoare, căci nu ești nicidecum așa…

După un somn scurt ne vom trezi pe veci,

Și moartea va dispărea; moarte, tu vei muri.

Moartea morții este un mesaj pe care lumea întreagă trebuie să-l mai audă o dată.

Philip Yancey, Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?

Un strop de viață #756


Mărturisirea de credință de la Westminster spune că păcatul înseamnă lipsa de conformare la legea lui Dumnezeu sau orice fel de încălcare a ei. În esență, este o necinstire a caracterului lui Dumnezeu. Este ceva care nu corespunde cu ceea ce dorește Dumnezeu pentru noi. Cred că în jargon contemporan s-ar spune că păcatul înseamnă să faci ce vrei. Păcatul înseamnă să fii absorbit de tine însuți și egocentric în loc să fii teocentric.

Lee Strobel, În apărarea lui Isus