Citate

Un strop de viaţă #267


Niciodată nu am regretat că am fost închis, dimpotrivă, am mulţumit deseori pentru acest mare har: să-L iubeşti pe Domnul nu numai când îţi dă binecuvântări, ci mai ales atunci când ţi le ia. Dacă aş începe o nouă viaţă şi aş putea să-mi aleg calea pe care să merg, n-aş alege alt drum, ci numai pe cel pe care Domnul l-a hotărât din veşnicie pentru mine. Aş alege tot familia în care m-am născut şi toate împrejurările vieţii prin care am trecut. Aş alege-o de nevastă tot pe soţia mea. L-aş alege tot pe Domnul Isus şi Biserica Lui.

Traian Ban în Amintiri cu sfinţi vol.3 de Daniel Brânzei

Un strop de viață #266


Creştinismul a apărut în lume mai întâi de toate pentru a afirma brutal că un om nu trebuie numai să privească înăuntru, ci afară, să contemple cu uimire şi entuziasm o companie divină şi un Comandant divin.

G.K. Chesterton, Ortodoxia. O filozofie personală

Un strop de viaţă #265


Domnul nostru poate să prefacă suferinţa în binecuvântări, atunci când cel ce suferă realizează prezenţa Domnului alături de el, putând să spună: „Totuşi, eu sunt totdeauna cu Tine“. Lucrul acesta este o mare mângâiere pentru orice credincios. Să vizităm mai bine casele de jale, inima ni se va face mai bună şi nu ne vom mai permite să ne ocupăm cu nimicuri, cu denaturări, cu vorbării. Să ne ocupăm cu Domnul Isus şi cu lucrurile cereşti, iar vorbăria să înceteze!

Tudor Popescu în Amintiri cu sfinţi vol.3 de Daniel Brânzei

Un strop de viață #264


Unii oameni îşi fac griji că rugăciunea poate duce la pasivitate, că ne vom retrage în rugăciune ca să înlocuim astfel acţiunea. Însă pentru Isus n-a existat nicio contradicţie între cele două: El a petrecut ceasuri îndelungate în rugăciune şi apoi ceasuri lungi în împlinirea nevoilor oamenilor Biserica descrisă în cartea Faptele Apostolilor a făcut la fel, demonstrând un parteneriat adevărat. Apostolii s-au rugat pentru călăuzire în ajutorarea văduvelor, apoi au numit diaconi pentru ca liderii să poate fi degrevaţi de povara împărţirii ajutoarelor către văduve.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viaţă #263


Dumnezeu face totul, dar noi trebuie să ne specializăm să ascultăm şi ascultându-L, să trecem peste limitele „posibilului“ cotidian şi dincolo de „improbabil“ să ajungem să căpătăm ceea ce nu se poate primi decât „prin credinţă“. Care este calea într-acolo? Este calea ascultării. Ascultă ce-ţi spune Dumnezeu şi fă ce ţi se cere. Nu contează dacă ţi se pare „inutil“ sau fără importanţă. Tu fă ce zice Dumnezeu şi lasă-L pe El să răspundă celor ce te întreabă. Ascultarea ta este măsura credinţei tale în Dumnezeu. De cât de mult asculţi depinde în ce fel de lume trăieşti; în lumea dimensiunilor tale omeneşti sau în lumea infinit mai frumoasă şi mai mare a Celui ce poate totul.

Daniel Brânzei, Amintiri cu sfinţi vol.3