Umilinţa este humusul unde creşte mulţumirea ce poartă rodul bogat al bucuriei.
Ann Voskamp, O mie de daruri
Citate
Un strop de viață #306
Nimeni nu e scutit de greutăţi pe pământ. Modul în care le percepem, însă, depinde în mare parte de credinţa noastră într-o lume alternativă celei pe care o cunoaştem atât de bine. Biblia nu minimalizează niciodată ideea de suferinţă sau nedreptate. Ea ne cere, pur şi simplu, să nu judecăm lucrurile în ultimă instanţă până ce nu s-au strâns toate mărturiile.
Philip Yancey, Zvonurile altei lumi
Un strop de viaţă #305
Frica nu e altceva decât gândul că dragostea lui Dumnezeu se termină. Credeai cumva că Eu Mă termin, că grânarele Mele au ziduri, că Eu nu voi fi de ajuns? Dar, copilul Meu, Eu sunt nesfârşit. Ce poate lua sfârşit în Mine? Cumva viaţa? Pacea? Fericirea? Sau orice alt lucru de care ai nevoie? Nu îţi dă Tatăl tău întotdeauna tot ce-ţi trebuie? Eu sunt Pâinea Vieţii şi pâinea Mea pentru tine nu se va termina niciodată. Frica Îl crede pe Dumnezeu limitat şi îşi închipuie că n-o să aibă destul, dar cum de nu ai înţeles, în timp ce numărai cele o mie de daruri, darurile infinite, că aceasta e o minciună şi inima tuturor fricilor? În Mine binecuvântările nu se sfârşesc niciodată, pentru că dragostea mea pentru tine nu se sfârşeşte niciodată. Dacă bunătatea Mea faţă de tine ar înceta, atunci Eu aş înceta să exist. Fiindcă există un Dumnezeu în cer, există şi har pe pământ; căci Eu sunt Dumnezeul care Se revarsă, din care curg veşnic dragostea şi harul.
Ann Voskamp, O mie de daruri
Un strop de viață #304
Dreptatea divină pare, în orice caz, să aibă alte reguli decât cea omenească, după cum problema răului e abordată cu alte criterii şi alte soluţii decât cele care ni se par în mod curent legitime. Niciodată răspunsul nu e gata făcut, niciodată simţul comun nu e „servit” în mod convenabil.
Isus face tot ce e de făcut pentru a nu-şi transforma prezenţa şi destinul său pământesc în temeiuri ale unei ideologii. Judecata Sa e întotdeauna circumstanţială, adaptată la cazul individual, în dialog cu bogăţia lumii şi cu inepuizabilul condiţiei umane.
Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste
Un strop de viaţă #303
Să trăieşti mulţumirea… eucharisteo… înseamnă să trăieşti în prezenţa lui Dumnezeu, să fii prezent înaintea feţei Lui, şi aceasta e întotdeauna un exerciţiu al ochilor. Nu trebuie să schimbăm ce vedem. Numai cum vedem.
Ann Voskamp, O mie de daruri
CARTEA E O VIAȚĂ 