Un strop de viaţă #538


Cu toate că adepţii noului ateism au eşuat în încercarea de a explica natura sau sursa vieţii, conştiinţei, gândirii şi a sinelui, răspunsul la întrebarea privind originea componentei supra-fizice pare evident: partea supra-fizică poate origina numai dintr-o sursă supra-fizică. Viaţa, conştiinţa, mintea şi sinele pot proveni numai dintr-o Sursă care este vie, conştientă şi care gândeşte. Dacă noi suntem centri de conştiinţă şi gândire, capabili să cunoaştem şi să iubim, capabile să intenţionăm şi să executăm, nu văd de ce aceşti centri ar putea proveni din ceva care în sine este incapabil să realizeze aceste activităţi. Deşi procesele fizice simple pot crea fenomene fizice complexe, aici nu ne preocupăm de relaţia dintre simplu şi complex, ci de originea centrilor. Este de neconceput ca vreun fel de matrice sau câmp material să poată genera agenţi care gândesc şi acţionează. Materia nu poate produce concepţii şi percepţii. Un câmp de forţă nu planifică, nici nu gândeşte. Astfel, la nivelul raţiunii şi al experienţei cotidiene, devenim imediat conştienţi că lumea fiinţelor vii, conştiente, capabile să gândească trebuie să-şi aibă originea într-o Sursă vie, într-o Minte.

Roy Abraham Varghese în Există Dumnezeu de Antony Flew

Un strop de viață #537


Adevărul pus în cuvinte nu mai este adevăr pur, căci aceste cuvinte sunt haine caraghioase care denaturează ființa pură a adevărului. Când Dumnezeu se numește Tatăl Domnului Isus, asta nu înseamnă că El a avut o soție care I-a născut un Fiu. Faptul că Dumnezeu a ales să se numească Tată este numai o așezare în cuvinte a realității ultime, imposibil de redat adecvat în cuvintele, trăirile și experiențele noastre omenești.

Richard Wurmbrand, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei

Un strop de viaţă #536


În vremea noastră umanistă a creştinismului diluat, sentimental, am pierdut sentimentul sacrului în biserică. Cu toată zarva, gălăgia şi divertismentul din biserică, nu prea mai este loc pentru cultivarea sentimentului de sfinţenie pentru Domnul.

Când va învăţa creştinul de azi că strângerea laolaltă pentru închinare nu este pentru a ne face nouă pe plac şi a face ce ne distrează şi ne entuziasmează pe noi, ci are totul de-a face cu a-I face pe plac lui Dumnezeu? Pe placul lui Dumnezeu sunt doar sacrul şi sfinţenia.

A.W. Tozer, Umblarea mea zilnică

Un strop de viață #535


Botaniștii ne spun că arborii au neapărată nevoie de vânturile puternice din februarie și martie, care le răsucesc trunchiurile și fac loc rădăcinilor să pătrundă și mai adânc în pământ. Fără rafalele nemiloase, frunzele n-ar avea de unde să primească hrana necesară.

Tot așa avem și noi nevoie de adversitățile vieții pentru a ne dezvolta resursele interioare de caracter. O perioadă furtunoasă de necazuri și de încercări poate fi doar preludiul unei primăveri în care viața își va redobândi frumusețea și rodnicia. Se cade să învățăm să privim prin credință dincolo de aspectul superficial al lucrurilor și să acceptăm răul ca pe o necesară pregătire a binecuvântărilor viitoare.

Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți

Un strop de viaţă #534


Putem alege calea cea grea a confruntării cu problema, făcând schimbările necesare pentru a o rezolva, ca apoi să ne bucurăm de calea cea uşoară a funcţionării corecte. Sau putem alege alea uşoară a amânării rezolvării problemei, dar pe cât suntem de siguri că soarele va răsări mâine dimineaţă, tot atât de sigur este că ceea ce va urma nu va fi uşor şi va dura mai mult decât dacă am fi ales calea cea grea de la bun început.

Dr. Henry Cloud, citat în Elisabeth Mittelstädt, Viaţa în pantofii mei