Etichetă: suferinţă

Un strop de viață #765


Însă pierderea ne dă ocazia să ne facem un inventar al vieții, să ne reconsiderăm prioritățile și să stabilim noi direcții. Puțini sunt aceia care să-și dorească la șaptezeci de ani să fi lucrat mai multe ore pe săptămână la patruzeci. Dacă le-ar sta în putere, ar lua-o de la început și le-ar acorda mai mult timp celor din familie, prietenilor și cauzelor demne de interes. Își doresc să fi avut puterea de a spune „nu” urgențelor, competiției, imaginii, de a spune „nu” propriului egoism. După cum spunea Isus, „Ce-ar folosi unui om  să câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul?”

Pierderea ne invită să ne punem marile întrebări ale existenței. Care este crezul meu? Există viață după moarte? Există Dumnezeu? Ce fel de om sunt eu? Îmi pasă cu adevărat de soarta altora? Cum îmi folosesc resursele – timpul, banii, talentul? Încotro merge viața mea?

Jerry Sittser, Har ascuns. Maturizarea sufletului care trece prin experienta pierderii

Un strop de viață #741


De la Isus am învățat că Dumnezeu este de partea celui care suferă. Dumnezeu a intrat în drama istoriei omenești ca unul dintre personajele ei, nu aratându-Și puterea nelimitată, ci în modul cel mai intim și mai vulnerabil cu putință. La o scară redusă, de la persoană la persoană, Isus a întâlnit tipuri de suferință care ne sunt atât de familiare. Și cum a reacționat El? Evitând teoriile filosofice și lecțiile de teologie. S-a apropiat de cel aflat în suferință cu vindecare și compasiune. A iertat păcate, a vindecat boli, a izgonit răul și chiar a biruit moartea. Din scurta Lui viață pe pământ dobândim nu numai o privire luminoasă și strălucitoare în viitor, ci și un exemplu clar al modului în care, ca urmași ai Lui, trebuie să răspundem celor îndurerați.

Philip Yancey, Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?

Un strop de viață #719


Dumnezeu S-a supus nedreptății noastre pentru a ne învia prin jertfa Sa de pe Cruce. Numai redescoperind valoarea sacrificiului lui Isus vom reuși să rodim speranța Învierii, fără pretenția de a cere lumii ostile un anume respect – cel al răbdării și al compasiunii – pe care am uitat să-l cerem mai întâi de la noi înșine. Să nu uităm că dragostea Mântuitorului domnește în suferință, triumfă în smerenie și se bucură în unitate!

Mihai Fățilă, Poate fi trimis Dumnezeu în exil?

Un strop de viaţă #628


Compasiunea este mai puternică decât puterea. Întrebaţi-L pe Isus care a ales să moară pe o cruce. Compasiunea înseamnă a suferi împreună. Şi a suferi cu cei ce suferă este felul în care a ales Isus să transforme suferinţa. Cu toţii am suferit în diferite moduri, cu toţii suntem la fel de diferiţi. Ascultaţi-vă unii altora inimile frânte, suferinţa.

Dacă am putea să avem compasiune unii faţă de alţii – să suferim împreună – unii cu alţii – am putea fi parte din procesul de vindecare al celorlalţi.

Ann Voskamp, win or lose, the way forward through this messy brokenness

 

Un strop de viaţă #596


Este mai bine să recunoaşteţi că nu ştiţi ce să spuneţi – sau să nu spuneţi nimic – decât să spuneţi nişte vorbe goale cuiva care suferă. Creştinii repetă mult prea adesea unele clişee care s-ar putea să nu fie nici măcar adevărate, sperând că vor reuşi să-şi facă interlocutorul să se simtă mai bine. De obicei, efectul este tocmai cel opus. Nu spuneţi altora că cei dragi ai lor au murit fiindcă „Dumnezeu trebuie că a avut nevoie de ei în cer“ sau fiindcă „Aceasta a fost voia lui Dumnezeu“. Noi trăim într-o lume căzută, în care răul şi calamităţile ating viaţa multora în moduri care nu sunt drepte şi nici nu vor părea vreodată drepte. Da, Dumnezeu îngăduie (în sensul că nu a intervenit pentru a opri necazul), însă aceasta nu înseamnă că El a dorit să se întâmple o nenorocire sau că Se bucură de ea mai mult decât persoana care suferă.

Mark Mittelberg, Întrebări de care se tem creştinii (însoţite de răspunsuri)