Etichetă: Ravi Zacharias

Un strop de viață #515


Deși sunt de acord că problema durerii poate fi una din marile provocări la adresa credinței în Dumnezeu, îndrăznesc să sugerez că problema plăcerii este cea care ne determină cel mai frecvent să ne gândim la lucrurile spirituale. Sexualitatea, lăcomia, faima, emoțiile de moment sunt de fapt cele mai precare atracții din lume. Durerea ne forțează să ne acceptăm finitudinea. Ea poate să nască cinism, dezgust și oboseală în simpla trăire a vieții. Durerea ne determină să căutăm o putere superioară. Instrospecția, superstiția, ceremonia și jurămintele pot să vină toate ca o consecință a durerii. Dar dezamăgirea cauzată de plăcere este cu totul altceva. Deși durerea poate fi văzută adesea ca un mijloc pentru a atinge un scop mai înalt, plăcerea este văzută ca un scop în sine. Și când plăcerea se epuizează, în sufletul omului se furișează un sentiment de deznădejde ce poate duce adesea la autodistrugere. Durerea poate fi temporară, dar dezamăgirea cauzată de plăcere duce la vid interior… nu doar pe moment, ci pentru toată viața.

Ravi Zacharias, „De ce Isus?”

Un strop de viață #513


Când ne răsfățăm în plăcere până la punctul în care aceasta distruge valoarea din noi, punctele până la care mergem, atât din punct de vedere spiritual cât și pragmatic, ne împing spre nisipurile mișcătoare ale propriilor noastre căutări. Când ne uităm la fața cuiva născut cu o diformitate se poate să simțim frică sau repulsie și dorința de a întoarce capul în altă parte, dar exploatarea plăcerii până la punctul deformării spirituale a sufletului ne determină să fugim de noi înșine. Înțelegem atât de puțin cum trebuie să definim scopul vieții, fiindcă am căutat plăcerea de dragul plăcerii și am rămas cu mâinile goale.

Ravi Zacharias, „De ce Isus?”

Un strop de viață #481


De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor.” (Efeseni 4:8)

Este o expresie grozavă – „El a luat robia roabă”. Înseamnă că însuși triumful vrăjmașilor Săi, l-a folosit spre înfrângerea lor. A silit izbânzile lor întunecate să slujească țelului Său și nu al lor. L-au pironit pe lemn fără să știe că tocmai prin acest fapt vor aduce lumea la picioarele Lui. I-au dat o cruce fără să bănuiască faptul că va face din ea un tron. L-au azvârlit să moară în afara porților cetății neștiind că de fapt în momentul acela deschideau porțile universului pentru a primi Împăratul. Au uneltit să-I înăbușe învățătura fără să bănuiască măcar că astfel gravau pentru totdeauna în inimile oamenilor chiar Numele pe care căutau să-L distrugă. Credeau că L-au încolțit pe Dumnezeu, pironit, neputincios și învins; dar nu știau că Dumnezeu Însuși i-a încolțit pe ei. El nu a biruit în ciuda misterului întunecat al răului. A biruit prin acesta.

James Stewart, citat în  De ce Isus? de Ravi Zacharias

Un strop de viață #477


Pe cruce, Isus ne-a oferit darul suprem al bunătăţii nemeritate. Trupul desfigurat al Domnului nostru ne aminteşte că Dumnezeu, pe lângă faptul că Şi-a ţinut partea Sa din angajament, în pofida trădării noastre, Şi-a sacrificat propriul miel, pe Fiul Său, ca o ultimă demonstraţie a iubirii Sale.

Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea

Un strop de viață #471


Predicatorul scoţian al secolului douăzeci James Stewart face o descriere foarte frumoasă a contrariilor care alcătuiesc misterul personalităţii lui Isus: A fost cel mai supus şi mai smerit dintre toţi fiii omului şi totuşi a vorbit despre ziua când va veni pe norii cerului, cu gloria lui Dumnezeu. A fost atât de neînduplecat, încât duhurile rele şi demonii plângeau de frică la venirea Lui, dar a fost atât de genial, minunat şi prietenos încât copiilor le plăcea să se joace cu el, iar cei mici se cuibăreau în braţele Lui. Nimeni n-a fost nici pe aproape atât de îndurător cu păcătoşii şi, cu toate acestea, nimeni n-a folosit vorbe atât de aspre la adresa păcatului. A fost slujitorul tuturor, a spălat picioarele ucenicilor şi cu toate acestea a intrat cu demnitate în templu, iar negustorii şi schimbătorii de bani s-au călcat în picioare din cauza îmbulzelii când I-au văzut focul din priviri. I-a salvat pe alţii, dar, cu toate acestea, la final, pe El Însuşi nu S-a salvat. În toată istoria nu există nimic care să se compare cu unirea de contraste pe care o întâlnim în Evanghelii. Misterul lui Isus este misterul personalităţii divine.

Ravi Zacharias, Dezamăgit de creștinism?