Predicatorul scoţian al secolului douăzeci James Stewart face o descriere foarte frumoasă a contrariilor care alcătuiesc misterul personalităţii lui Isus: A fost cel mai supus şi mai smerit dintre toţi fiii omului şi totuşi a vorbit despre ziua când va veni pe norii cerului, cu gloria lui Dumnezeu. A fost atât de neînduplecat, încât duhurile rele şi demonii plângeau de frică la venirea Lui, dar a fost atât de genial, minunat şi prietenos încât copiilor le plăcea să se joace cu el, iar cei mici se cuibăreau în braţele Lui. Nimeni n-a fost nici pe aproape atât de îndurător cu păcătoşii şi, cu toate acestea, nimeni n-a folosit vorbe atât de aspre la adresa păcatului. A fost slujitorul tuturor, a spălat picioarele ucenicilor şi cu toate acestea a intrat cu demnitate în templu, iar negustorii şi schimbătorii de bani s-au călcat în picioare din cauza îmbulzelii când I-au văzut focul din priviri. I-a salvat pe alţii, dar, cu toate acestea, la final, pe El Însuşi nu S-a salvat. În toată istoria nu există nimic care să se compare cu unirea de contraste pe care o întâlnim în Evanghelii. Misterul lui Isus este misterul personalităţii divine.

Ravi Zacharias, Dezamăgit de creștinism?

Reclame

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s