Pavel – CARTEA E O VIAȚĂ

O carte pe lună în 2026

Un an nou cu sănătate și plin de lecturi valoroase vă doresc!

La fiecare început de an aleg 12 cărți din cele citite în anul anterior pe care vi le recomand să le citiți în anul în curs. E aproape un fel de „best of”, dar nu întotdeauna includ chiar tot ce mi-a plăcut cel mai mult, pentru că încerc să recomand doar cărțile care există în limba română, pentru că îmi doresc ca „O carte pe lună…” să fie o listă accesibilă pentru cât mai mulți cititori.

Anul acesta cred că am făcut selecția cea mai diversă de până acum, în care am inclus atât cărți despre credința creștină și biografii, cât și romane, cărți pentru copii, manga și poezie. Câte ceva pentru toate gusturile și dispozițiile de lectură, de la câteva cuvinte pe pagină până la volume stufoase.

Continuă lectura

Ce am citit în octombrie 2025

Deși am reușit să citesc multe cărți în luna octombrie, aproape toate au fost cărți ilustrate pentru copii, majoritatea în franceză, împrumutate de la Institutul francez. Am avut și o carte lungă în lucru la editare, așa că pe lângă cele menționate deja nu și-au mai făcut loc decât o carte despre Pavel, un volum de manga și două de poezie, în total 28 de cărți. Iată care au fost! (Sper să nu vă ia 28 de minute să citiți acest articol!)

Continuă lectura

Un strop de viaţă #92

Asimilarea unei noi identităţi necesită un act de voinţă. Dezbracă vechiul eu şi îmbracă unul nou, ne sfătuieşte Pavel, ca şi cum ne-am „îmbrăca minţile“ în acelaşi fel în care ne alegem hainele zilnic.

Monasticii au o practică pe care o numesc statio care înseamnă să termini un lucru înainte să te apuci de altul. În loc să zoreşti de la o însărcinare la alta, opreşte-te şi gândeşte-te la timpul dintre activităţi. […] Făcând astfel, chiar şi gesturile mecanice le vei face în mod conştient, cu atenţie.

Philip Yancey, În căutarea Dumnezeului nevăzut

Un strop de viaţă #22

Dumnezeu foloseşte materialele şi genele omului natural, pe care le desparte şi le recombină cu propria Sa viaţă spirituală. Isus a făcut posibil acest schimb: naşterea din fecioară presupune că ADN-ul Lui a fost o împreunare a două ADN-uri: unul pe deplin dumnezeiesc şi unul pe deplin uman. Şi acum, prin uniune cu El, pot purta înăuntrul meu prezenţa lui Dumnezeu în adevăratul sens al cuvântului.

Din acest transfer de identitate vin multe responsabilităţi, pentru că atunci când acţionăm în lume, Îl supunem şi pe Dumnezeu acelei activităţi.

Nu pot concepe un argument mai lucid împotriva păcatului. Pavel nu recurge la un argument care să le inoculeze sentimentul vinovăţiei precum „Dumnezeu vă vede“, ci la conştiinţa matură a faptului că Îl Întrupăm pe Dumnezeu în lume. Aceasta este într-adevăr o povară grea.

O făptură atât de minunată de Philip Yancey şi Dr. Paul Brand

Vezi şi postarea de aici.