Un strop de viaţă #24


Copiii spun adesea: „Mai fă odată“, iar omul matur „mai face o dată“, până îşi pierde suflarea. Fiindcă adulţii nu sunt destul de puternici încât să exulte în monotonie. Însă poate că Dumnezeu e puternic destul încât să exulte în monotonie. E posibil ca Dumnezeu să-i spună în fiecare dimineaţă Soarelui „Mai fă o dată“ şi în fiecare seară Lunii „Mai fă o dată“. Poate că nu-i o necesitate automată care face toate margaretele la fel. Poate că Dumnezeu face fiecare margaretă în parte, însă nu S-a săturat niciodată să facă margarete. Poate că are pofta eternă a copilăriei, de vreme ce noi am păcătuit şi am îmbătrânit, iar Tatăl nostru e mai tânăr decât noi.

G.K. Chesterton, Ortodoxia

Un strop de viaţă #22


Dumnezeu foloseşte materialele şi genele omului natural, pe care le desparte şi le recombină cu propria Sa viaţă spirituală. Isus a făcut posibil acest schimb: naşterea din fecioară presupune că ADN-ul Lui a fost o împreunare a două ADN-uri: unul pe deplin dumnezeiesc şi unul pe deplin uman. Şi acum, prin uniune cu El, pot purta înăuntrul meu prezenţa lui Dumnezeu în adevăratul sens al cuvântului.

Din acest transfer de identitate vin multe responsabilităţi, pentru că atunci când acţionăm în lume, Îl supunem şi pe Dumnezeu acelei activităţi.

Nu pot concepe un argument mai lucid împotriva păcatului. Pavel nu recurge la un argument care să le inoculeze sentimentul vinovăţiei precum „Dumnezeu vă vede“, ci la conştiinţa matură a faptului că Îl Întrupăm pe Dumnezeu în lume. Aceasta este într-adevăr o povară grea.

O făptură atât de minunată de Philip Yancey şi Dr. Paul Brand

Vezi şi postarea de aici.

Un strop de viaţă #12


Oricare ar fi circumstanţele în care vă aflaţi şi oricât de dificile ar putea fi, adevărul este că ele sunt orânduite de Dumnezeu pentru voi, ca parte a planului Său general pentru viaţa voastră. Dumnezeu nu face nimic şi nu permite nimic, fără un scop. Iar scopurile Sale, oricât ar fi de misterioase şi de nepătrunse pentru noi, au în vedere întotdeauna slava Lui şi binele nostru esenţial.

Jerry Bridges, Păcate respectabile

Vezi şi postarea de aici.

Un strop de viaţă #8


Noi nu luptăm cu puterile întunericului aşa cum ar trebui… şi totuşi este ceva în noi care tânjeşte după sfinţenie. Scânteia divină pe care o purtăm în noi nu poate fi mulţumită până când nu a ars păcatul. Tu ai găsit plăcere în a ne înviora prin harul Tău şi în a ne face copii ai Tăi; şi nimic niciodată nu va mulţumi sufletele noastre până când nu vom fi pe deplin predaţi în slujba Ta.

Charles Haddon Spurgeon, în C. H. Spurgeon, predicatorul poporului