Un strop de viață #903


Nu putem beneficia cu ușurință de maturitatea spirituală. Pentru început, creștinismul poate părea un amalgam îmbătător de libertate, de bucurie, de exuberanță și de noi descoperiri. Păcatele care ne-au înrobit atât de mult timp se dezlipesc de noi relativ cu eforturi minime. Studiul biblic ne îmbogățește permanent. Expresia „pasiunea spirituală” este binecunoscută și duhovnicii spirituali au scris multe despre ea. Pasiunea spirituală are tendința de a reduce totul la sine. Se pare că totul se reduce la Dumnezeu, dar, în realitate, preocuparea principală a noilor credincioși este modul cum decurge lupta lor împotriva păcatelor și cultivarea noii bucurii pe care au descoperit-o și a aprofundării relației lor cu Dumnezeu. Sunt entuziasmați de ce poate face creștinismul pentru ei.

Apoi Dumnezeu ne cere să renunțăm la această pasiune și să trecem la un nivel superior, cel al unei prietenii mature cu El. Într-o prietenie adevărată, nu se mai reduce totul „la mine”. Devenim parteneri și începem să lucrăm împreună cu Dumnezeu la consolidarea Împărăției Sale. Mai întâi, aceasta înseamnă să fim „încercați prin foc”, iar, în al doilea rând, să creștem în domenii în care nu avem înclinația naturală de a crește.

Această creștere poate fi dureroasă pentru noi, dar este necesară dacă dorim să devenim oamenii pe care îi poate folosi Dumnezeu. În loc să ne mai preocupe răspunsurile la rugăciunile făcute pentru noi, maturitatea spirituală ne face să tânjim ca să devenim mai credincioși, mai asemănători cu Cristos și mai preocupați de ceilalți. Este un proces dureros, o moarte spirituală reală pe care unii au descris-o ca fiind „naștere din nou” din nou, cu excepția faptului că nu reprezintă niciodată un eveniment singular în viață.

Gary Thomas, Credința adevărată

Un strop de viață #649


Privește dincolo de tine. Caută la Dumnezeu ceea ce numai El poate face pentru tine. Nu îmbunătățirile morale ale vechiului tău eu constituie lucrul de care ai nevoie. Lucrul de care are nevoie întreaga lume este o viață nouă. Aceasta este radicală și supranaturală. Ea se sustrage capacității noastre de a o controla. Cei morți nu-și vor putea da lor înșiși viață nouă. Trebuie să fim născuți din nou – „nu din voia firii lor, nici din voia vreunul om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:13). Iată ce pretinde Isus de la lume.

John Piper, „Ce pretinde Isus de la lume

Un strop de viață #597


Ideea comună pe care cu toții o avem este că avem un eu natural cu dorințe și interese diverse și că există ceva denumit „moralitate” sau „comportament decent” care revendică acest eu. Cu toții sperăm că atunci când toate cerințele acestei moralități și ale societății vor fi satisfăcute, acest biet eu natural va avea în sfârșit o șansă, cât de redusă, cândva, de a începe să trăiască în armonie cu el însuși și de a face ceea ce-i place. De fapt, ne asemănăm foarte mult cu un om cinstit care își plătește impozitele. El le plătește, dar speră tot timpul că îi va rămâne suficient cât să trăiască.

Calea creștină e diferită – e și mai dificilă și mai ușoară. Hristos spune „Dă-Mi Mie TOTUL. Eu doresc să-Mi dai nu doar atât din timpul tău, atât din banii tăi și atât din munca ta – astfel încât eului tău natural să-i rămână restul. Eu te doresc pe tine. Nu lucrurile tale. Eu am venit nu să-ți torturez eul natural. În locul acestuia, îți voi da un eu nou. Dă-Mi Mie întregul tău eu natural – TOATE dorințele, nu doar cele despre care crezi că sunt curate – întreaga ta viață. În schimb Eu îți voi da un eu nou.

C.S. Lewis, citat în Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului de Timothy Keller

Un strop de viață #575


Izvorul relelor și pârghia îndreptării trebuiesc căutate mai adânc, mai în sus către izvor și izvorul e sufletul oamenilor, e păcatul din suflet. De sus până jos a suferit credința, dragostea, bunătatea, mila, dreptatea și în locul lor a răsărit și înflorește trufia, lăcomia, zavistia, goana după afaceri, după plăceri, după îmbogățire fără muncă etc. În stările din țara noastră e o boală sufletească și această boală poate fi tămăduită numai cu însănătoșire sufletească (…). Un aluat nou ne trebuie și nouă să dospească o „frământătură nouă” în stările din țara noastră cea nouă. Acest aluat nou este Evanghelia și învățăturile Mântuitorului nostru Isus Hristos. Numai când acest aluat va dospi sufletul și viața fiecărui român, a conducătorilor ca și a poporului, se vor însănătoși cu adevărat stările din țara noastră cea nouă.

Iosif Trifa, în „Preotul Iosif Trifa, o viață de propovăduitor al lui Hristos” de pr. Gheorghe Gogan

Un strop de viață #573


Când eram preot la țară mi-am făcut o grădină de pomi. Am sădit-o cu 10 altoi și pe urmă a sosit vremea să plec în lume. Când am fost mai pe urmă acasă, am văzut un lucru trist. O altoaie se uscase. Vlăstarele cele vechi dăduseră iar pe dedesubt și, neumblând nimeni să le mai curețe, au sorbit puterea mlădițelor altoite. Mlădița altoită și-a pierdut puterea, și-a pierdut viața. Altoirea s-a întors iar la firea cea sălbatică (…). Taina Sf. Botez este o altoire a vieții omului, este o renaștere sufletească, este o tăiere și o omorâre a firii vechi, a firii celei lumești și o înviere la o viață nouă duhovnicească. Însă păcatul strică această altoire sufletească (…) Din botezul celor mai mulți creștini n-a mai rămas decât numele scris în Matricola botezaților și numele de creștin pe care-l poartă ca pe o firmă mincinoasă. Omul cel vechi a biruit iarăși pe cel nou. Ferice de cine rămâne în altoirea cea duhovnicească, în renașterea cea din nou. Ferice de cel ce are un Grădinar bun și milostiv care să-l curețe mereu de vlăstarele sălbatice ce cresc pe dedesubt din tulpina cea veche. Acest Grădinar bun este Isus Mântuitorul. Numai pomul dat în grija acestui Grădinar poate rodi roduri de fapte bune. În grija Lui este pomul vieții tale?

Iosif Trifa, în „Preotul Iosif Trifa, o viață de propovăduitor al lui Hristos”, de pr. Gheorghe Gogan