Un strop de viață #707


Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”

 Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

Luca 24: 25-27

Pentru Luca e limpede că evenimentele care-L implică pe Isus sunt evenimentele în care întreaga istorie anterioară a lui Israel e rezumată și condusă spre ținta ei fixată de Dumnezeu. Dar acesta nu e un lucru pe care cititorii ocazionali îl pot vedea dintr-o clipită. Nu e un lucru pe care să-l recunoască pe loc Caiafa sau fariseii atunci când adepții lui Isus au început să vestească faptul că acesta înviase din morți. Poporul trebuia „să cerceteze zi de zi Scripturile dacă acestea ar fi așa” (Faptele Apostolilor 17:11). Ceea ce autorii evangheliilor sunt dornici să transmită – și anume că viața, moartea și învierea lui Israel, chiar dacă nimeni nu se aștepta la așa ceva și multora nu le-a plăcut felul în care aceasta se prezentase – e un lucru care, asemenea lui Isus cel înviat, poate fi văzut doar de ochiul credinței. Povestea are un sens ca întreg, sau n-are nici unul.

N. T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor

Un strop de viață #705


N-ar trebui să fim surprinși – deși mulți în biserici ar fi foarte surprinși să audă asta – că primii creștini își înțelegeau vocația de urmași ai lui Isus ca incluzând drept element central esențial propria lor suferință, neînțelegere de către alții și chiar moartea de mâna acestora. Și nu e vorba doar de faptul că, în calitatea lor de adepți ai unui Mesia neînțeles, ei înșiși se vor fi așteptat în chip firesc la răstălmăciri și persecuții, deși și acest lucru face parte din asta. E vorba mai degrabă că, asemenea propriei suferințe a lui Isus, suferința adepților lui Isus nu e doar acompaniamentul inevitabil al împlinirii scopului divin, ci face parte ea însăși din mijlocul prin care urmează să fie realizat acel scop.

N. T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor

CARTEA E O VIAŢĂ, sezonul 10, episodul 8


Ce înseamnă să fii creştin? Este o întrebare pe care şi-au pus-o de-a lungul timpului teologi şi oameni simpli deopotrivă.

Sâmbătă, 3 decembrie, de la ora 16:00 în emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ vă propunem răspunsul profesorului şi preotului anglican N.T. Wright, din cartea sa, Creştin pur şi simplu. De ce are sens creştinismul.

Scopul pe care mi l-am propus este să descriu ce anume vrea să spună creştinismul, atât pentru a-l recomanda celor aflaţi în afara credinţei, cât şi pentru a-l explica celor aflaţi în interiorul ei, scrie N.T. Wright.

A fi creştin în lumea de astăzi nu e desigur deloc simplu. Vom încerca să spunem însă cât mai simplu cu putinţă despre ce anume este vorba în creştinism, în emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ la RVE Bucureşti, pe 94,2 FM sau pe rve.ro.

Un strop de viață #627


De la bun început, cu două mii de ani în urmă, adepții lui Isus au susținut întotdeauna că a luat asupra sa și le-a făcut ale sale lacrimile lumii, purtându-le pe toate până la moartea Sa crudă și nedreaptă pentru a îndeplini operațiunea de salvare a lui Dumnezeu; și că a luat bucuria lumii și a făcut-o să renască atunci când s-a sculat din morți și prin aceasta a lansat noua creație a lui Dumnezeu. Credința creștină susține pasiunea dreptății pe care orice om o cunoaște, năzuința de a vedea lucrurile puse în ordine dreaptă. Și susține că în Isus, Dumnezeu însuși a împărtășit această pasiune și a pus-o în lucrare eficientă, astfel încât în final toate lacrimile să se usuce și lumea să se poată umple de dreptate și bucurie.

N.T. Wright, Creștin pur și simplu

Un strop de viaţă #530


Când Dumnezeu iese la lucru – când Iisus devine împărat – oamenii nu sunt degradaţi, reduşi la rangul de simple marionete sau cifre. În Împărăţia lui Dumnezeu oamenii ajung în sfârşit să-L oglindească pe Dumnezeu în lume în felul în care erau meniţi de la început să o facă. Ei devin mai deplin ceea ce erau meniţi să fie din capul locului. Acesta e modul în care Dumnezeu devine împărat. Acesta e modul în care Iisus continuă să lucreze în timpul de acum. Exact aşa cum a făcut-o întotdeauna.

N.T. Wright, Iisus pur şi simplu – o nouă viziune despre cine a fost, ce a făcut şi de ce contează