Un strop de viață #906


A accepta din toată inima dragostea și Împărăția lui Dumnezeu înseamnă a accepta și inima Lui zdrobită, plină de dragoste. Înseamnă a ne expune asalturilor lumii care Îl urăște pe Dumnezeu. Viața creștină activă este o viață plină de riscuri, de suferințe și de responsabilități. Într-adevăr, Dumnezeu ne poartă poverile. Cu siguranță că El ne binecuvântează în multe feluri, dar această stare binecuvântată de la început are scopul de a ne obișnui cu preocuparea pentru lucruri mai importante decât noi înșine. Vom plânge, dar nu pentru că locuința noastră este prea mică sau pentru că avem datorii la bancă ci pentru că vom fi solicitați la maxim să ne ocupăm de o lume suferindă. Da, este adevărat, experimentăm pace, bucurie și speranță, dar este o pace în mijlocul furtunii, o bucurie caracterizată de empatie și o speranță șlefuită de suferință.

Gary Thomas, Credința adevărată

Un strop de viață #904


Noul mod de a gândi ce duce la maturizare este acea credință autentică bazată pe viața în centrul căreia se află Dumnezeu. În loc ca un credincios să fie soarele în jurul căruia se rotesc Dumnezeu, Biserica și lumea doar ca el să aibă o viață fericită, ușoară și prosperă, Dumnezeu devine soarele în jurul căruia se rotește credinciosul, un credincios dispus să sufere – chiar să fie persecutat – și să-și dea viața pentru a zidi Împărăția lui Dumnezeu și a sluji Biserica Sa. Este o schimbare radicală – de fapt, cea mai radicală și mai eliberatoare cu putință dintre experiențele umane – și ea duce la o prietenie profundă cu Dumnezeu.

Gary Thomas, Credința adevărată

Un strop de viață #903


Nu putem beneficia cu ușurință de maturitatea spirituală. Pentru început, creștinismul poate părea un amalgam îmbătător de libertate, de bucurie, de exuberanță și de noi descoperiri. Păcatele care ne-au înrobit atât de mult timp se dezlipesc de noi relativ cu eforturi minime. Studiul biblic ne îmbogățește permanent. Expresia „pasiunea spirituală” este binecunoscută și duhovnicii spirituali au scris multe despre ea. Pasiunea spirituală are tendința de a reduce totul la sine. Se pare că totul se reduce la Dumnezeu, dar, în realitate, preocuparea principală a noilor credincioși este modul cum decurge lupta lor împotriva păcatelor și cultivarea noii bucurii pe care au descoperit-o și a aprofundării relației lor cu Dumnezeu. Sunt entuziasmați de ce poate face creștinismul pentru ei.

Apoi Dumnezeu ne cere să renunțăm la această pasiune și să trecem la un nivel superior, cel al unei prietenii mature cu El. Într-o prietenie adevărată, nu se mai reduce totul „la mine”. Devenim parteneri și începem să lucrăm împreună cu Dumnezeu la consolidarea Împărăției Sale. Mai întâi, aceasta înseamnă să fim „încercați prin foc”, iar, în al doilea rând, să creștem în domenii în care nu avem înclinația naturală de a crește.

Această creștere poate fi dureroasă pentru noi, dar este necesară dacă dorim să devenim oamenii pe care îi poate folosi Dumnezeu. În loc să ne mai preocupe răspunsurile la rugăciunile făcute pentru noi, maturitatea spirituală ne face să tânjim ca să devenim mai credincioși, mai asemănători cu Cristos și mai preocupați de ceilalți. Este un proces dureros, o moarte spirituală reală pe care unii au descris-o ca fiind „naștere din nou” din nou, cu excepția faptului că nu reprezintă niciodată un eveniment singular în viață.

Gary Thomas, Credința adevărată

Un strop de viață #822


Sfințenia noastră este definită în mare parte de abilitatea noastră de a îndura cu o atitudine plină de har lipsa de sfințenie a altora.

Știi că ești o persoană puternică din punct de vedere spiritual atunci când poți trăi plin de bucurie și de har alături de oameni slabi din punct de vedere spiritual.

Gary Thomas, Cherish

Un strop de viaţă #36


Maturitatea spirituală este strâns legată de voia noastră de a face voia lui Dumnezeu – nu din datorie, ci dintr-un sentiment de adorare şi devotament mereu crescând.

Dacă pretindem că Îl iubim pe Cristos, atunci trebuie să dovedim această dragoste în însuşi miezul problemelor vieţii noastre. Reflectă oare acţiunile, atitudinile, valorile şi priorităţile noastre devotamentul nostru pentru El? Este El prioritatea noastră numărul unu sau doar un lucru printre multe altele, care primeşte puţină atenţie aici, puţină atenţie dincolo?

Din ce constă adevărata dragoste pentru Cristos? Este un angajament fără rezerve de a-mi preda întregul eu, dorinţele şi interesele mele voinţei Sale. Şi, mai important decât orice altceva, este un angajament asumat şi definit de reacţia pe care o am vizavi de minunatul dar al milei Sale, pe care l-a revărsat asupra vieţii mele.

Joseph M. Stowell, citate din De ce este greu să-L iubeşti pe Isus