Creștinul ar trebui să-și spună: „Doamne, Dumnezeul meu, mi-ai dat mie, nevrednicul și ticălosul, care n-am niciun merit, pe degeaba și din curată îndurare, prin și în Hristos, bogăția deplină a întregii evlavii și mântuiri, așa că de acum înainte nu mai am nevoie de altceva, decât să cred că așa este. Iată, acestui Tată, care a revărsat asupra mea atâta belșug de bunuri, vreau să-I fac de bunăvoie, cu inima deschisă și fără plată, ceea ce Îi place, fiind și pentru aproapele meu un creștin, așa cum a fost Hristos pentru mine, ajutându-l cu ceea ce are nevoie, îi este de folos și este binecuvântat, căci eu am, prin Hristos, destule lucruri prin credința mea.”
Dragostea izvorăște din credință, de aceea putem sluji aproapelui nostru, indiferent de preț, indiferent dacă această slujire ne aduce câștig sau pierdere. Cu alte cuvinte, faptele nu sunt mijloacele mântuirii, ci rodul acesteia.
Martin Luther, citat de Erwin W. Lutzer în Reforma și întoarcerea la Evanghelie. Un model pentru Biserica de azi
