Un strop de viață #888


Hristos nu ne va fi cel mai bun prieten, sursa oricărui bine adevărat, Acela care ne desfată sufletul cu cea mai dulce plăcere, până când nu ne vom abandona Lui. Iar abandonarea totală, încrederea reală rareori se produc fără ca mai întâi să-L întâlnim pe Dumnezeu în mijlocul viselor noastre năruite și ca în frângerea noastră să vedem în El singurul și cu desăvârșire suficientul răspuns la cel mai disperat strigăt al sufletului nostru.

Larry Crabb, Vise năruite

Un strop de viață #284


Plăcerile sunt raze ale gloriei când aceasta atinge sensibilitatea noastră. Însă nu există plăceri rele, nelegiuite? Cu siguranţă că da. Însă când le numim „plăceri rele” cred că folosim un fel de prescurtare. Ne referim, de fapt, la „plăceri smulse prin fapte nelegiuite”. Ceea ce este rău e furtul merelor, nu dulceaţa lor. Dulceaţa este totuşi o rază a gloriei… Am încercat să transform fiecare plăcere într-o modalitate de adorare. Nu mă refer doar la a aduce mulţumiri pentru ea. Mulţumirea exclamă, pe bună dreptate: „Cât de bun e Dumnezeu că îmi dă acest lucru!” Adorarea spune: „Ce calitate trebuie să aibă această Fiinţă ale cărei străluciri îndepărtate şi trecătoare sunt astfel!” Dacă acesta este Hedonism, este, de asemenea o disciplină oarecum greu de practicat. Însă merită efortul.

C.S. Lewis, citat în Când nu-L doresc pe Dumnezeu de John Piper

Un strop de viață #163


Darurile, răsplăţile şi minunile au venit cu un singur scop măreţ: ca tu să priveşti pentru totdeauna gloria lui Dumnezeu în Cristos, şi privind la ea să devii acel om care îşi găseşte plăcerea în Dumnezeu mai mult decât în orice, iar găsindu-ți plăcerea în El să exprimi frumuseţea şi valoarea Lui supremă cu o strălucire şi o fericire tot mai mare, pentru eternitate.

John Piper, Dumnezeu e Evanghelia

Un strop de viaţă #154


Fă să găsesc în tine plăceri mai mari decât toate ispitele cărora mă supuneam, să te iubesc mai presus de orice şi să strâng în braţe mâna ta cu întreg adâncul sufletului meu, pentru ca tu să mă fereşti de orice ispită, până la sfârşitul zilelor mele. Iată, Doamne, tu eşti împăratul meu şi Dumnezeul meu! Ţie să-ţi fie închinate toate învăţăturile folositoare, pe care le-am desprins când eram copil, ţie să-ţi slujească faptul că ştiu să vorbesc, să scriu, să citesc şi să socotesc.

Sf. Augustin, Confesiuni