În 2021, librăria și editura Scriptum împlinește 20 de ani de activitate, și 25 de ani de existență ca firmă. Dat fiind faptul că și noi am prezentat în emisiunile CARTEA E O VIAȚĂ și aici pe blog o mulțime de cărți ale editurii, sărbătorim și noi împreună cu Scriptum! Iar pentru această ocazie specială, vă readucem în atenție cărțile editurii pe care le-am prezentat de-a lungul timpului. Sperăm ca ideile din aceste cărți să vă fie și vouă de folos așa cum ne-au fost și nouă. Dacă nu le-ați citit încă, acum este momentul! Dacă le-ați citit deja și vă reamintiți cu drag de ele, puteți să le faceți cadou cuiva care să experimenteze mai departe bucuria unei cărți bune.
Le puteți face o vizită celor de la Scriptum aici. De asemenea, nu uitați de giveaway-urile lor lunare. Puteți descoperi cadoul din luna februarie și regulamentul aici.
Astăzi, vă aducem în atenție cartea „Disciplina. Capitulare cu bucurie” de Elisabeth Elliot – un subiect deloc popular astăzi, când se vorbește atât de mult despre confort, despre a te pune pe primul loc și a avea grijă de toate dorințele tale.
„Silește-te să alegi, nu ce este cel mai ușor, ci ce este cel mai greu. Nu îți priva sufletul de agilitatea de care are nevoie pentru a se ridica la El”. Aceste cuvinte ale Sfântului Ioan al Crucii, cu care începe cartea, pot părea complet străine urechii moderne. Însă, cu fermitate și eleganță, Elisabeth Elliot ne ajută să înțelegem rolul disciplinei în viața credinciosului și în societate, ea definind însăși forma vieții creștinului.
Disciplina este răspunsul credinciosului la chemarea lui Dumnezeu. Ea înseamnă recunoașterea nu a soluției la problemele lui sau a împlinirii nevoilor lui, ci a stăpânirii. Dumnezeu ni se adresează. Noi suntem făcuți responsabili – adică trebuie să dăm un răspuns. Putem alege să răspundem „da” și astfel să împlinim scopul glorios al Creatorului pentru noi, sau putem să spunem „nu” și să îl nesocotim. Iată ce înseamnă responsabilitate morală. Dumnezeu ne cheamă la libertate, împlinire și bucurie – însă noi le putem refuza. Într-un mister adânc, ascuns în scopurile lui Dumnezeu pentru om dinainte de întemeierea lumii, se află adevărul voinței libere a omului și al suveranității lui Dumnezeu. Atât știm noi: un Dumnezeu Care este suveran a ales să creeze un om capabil să își dorească propria liberate și prin urmare, să răspundă chemării.
Dacă amânăm ascultarea până când vom fi pătruns adâncimile teologice ale acestui mister, vom fi neascultători. Există adevăruri care nu pot fi cunoscute decât prin trăirea lor. De aceea, Elisabeth Elliot ne ghidează, pas cu pas, cum să trăim aceste adevăruri pentru a fi în ascultare de Dumnezeu.
Disciplina, pentru un creștin, începe cu trupul. Avem unul singur, și este principalul material care ne-a fost dat pentru jertfă. Din păcate, creștinii de astăzi au uitat arta de a-și ține în frâu trupul: mâncarea, somnul, chiar și exercițiile fizice erau altădată în atenția credincioșilor care nu doreau să se lase în voia patimilor trupului, știind că acesta va fi într-o zi „semănat trup firesc și înviază trup duhovnicesc” (1 Corinteni 15:44). Nu-i de mirare că întreaga carte este presărată cu fragmente din scrieri ale sfinților sau ale credincioșilor din vechime, pentru care prezența disciplinei era de la sine înțeleasă în viața credincioșilor. De asemenea, Elisabeth Elliot are grijă să ne avertizeze că această atitudine poate fi susținută doar dacă mintea este supusă lui Hristos. Nu este vorba de un ascetism care să ducă la chin și încrâncenare, ci unul care să aducă seninătate – Augustin a văzut că la om, nu există nicio virtute fără un miracol.
De aceea, următoarea țintă a disciplinei este mintea. O viață simplă și ordonată oglindește o minte curată și ordonată. O gândire împrăștiată duce în mod inevitabil la o viață împrăștiată. Decizia deliberată de a avea gândurile lui Hristos, lăsându-L pe El să ne remodeleze mintea, duce la un mod diferit de a vedea, care la rândul lui duce la atitudini diferite în orice lucru.
În lumea noastră în care se propovăduiește o falsă „egalitate” între oameni și care respinge orice idee de autoritate, Elisabeth Elliot aduce în atenție și un subiect foarte nepopular: respectul – a-ți cunoaște locul, a da cinstea cuvenită celui căruia i se cuvine, începând cu Dumnezeu și continuând cu celelalte autorități din viața noastră, toate acestea fiind și ele forme de disciplină.
O altă disciplină importantă este cea a timpului: a ști în ce să investești și cât, a fi conștient de „timpul lui Dumnezeu”, a face ceea ce îți este dat să faci, cu timpul care îți este dat. Problema nu este timpul, ci timpul folosit ineficient. Există întotdeauna suficient timp pentru a face voia lui Dumnezeu.
Precum trupul, lucrurile și avuțiile care ne sunt încredințate sunt și ele material de jerfă. Raportarea la lucrurile noastre spune și ea multe despre cât de disciplinați suntem.
Există și o disciplină a muncii. Nimeni nu este exclus de la a-L sluji pe Dumnezeu. Nu există în lume nicio slujbă care să fie plictisitoare sau inutilă. Un creștin găsește împlinire nu în felul muncii pe care o face, ci în modul în care o face. „Să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce prin credință și răbdare moștenesc făgăduințele”
Nu în ultimul rând, Elisabeth Elliot vorbește despre disciplina sentimentelor. Suntem noi la cheremul sentimentelor, purtați de ele ca niște corăbii în derivă, sau voința noastră, predată lui Hristos, triumfă asupra lor?
În același episod în care Silvia, invitata emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ, ne-a vorbit despre această carte, am aflat idei dintr-o altă carte de-a lui Elisabeth Elliot, Pasiune și puritate. Ascultând episodul și citind articolul despre această carte, veți vedea cât de bine s-a reflectat concepția despre disciplină a lui Elisabeth în relația ei cu Jim. Disciplina trupului, a minții, a sentimentelor, a timpului – toate adevărurile spirituale despre disciplină își găsesc aplicația practică în frumoasa lor relație, despre care puteți afla pe larg în acest episod.
CARTEA E O VIAȚĂ 