Etichetă: Dietrich Bonhoeffer

A sărbători Adventul înseamnă a învăța să aștepți. Așteptarea este o artă pe care vremurile noastre nerăbdătoare au uitat-o. Lumea noastră vrea să culeagă fructe coapte când abia a terminat de plantat mlădițele. Însă de cele mai multe ori, ochii lacomi sunt înșelați; fructul care părea atât de valoros este încă verde pe dinăuntru, și este aruncat deoparte de mâinile necuviincioase ale celor dezamăgiți. Cine nu cunoaște binecuvântarea sobră a așteptării nu va experimenta niciodată pe deplin binecuvântarea împlinirii.

Cei care nu au simțit niciodată zbuciumul luptei cu cele mai profunde întrebări ale vieții, ale propriilor lor vieți, și nu au tânjit niciodată, cu răbdare, așteptând ca adevărul să fie revelat, nici măcar nu-și pot imagina spendoarea acelui moment de claritate și iluminare. Iar pentru cei care nu doresc să câștige prietenia și dragostea unei alte persoane – pentru cei care nu își deschid sufletul către cealaltă persoană așteptând cu răbdare ca dragostea și prietenia să-și facă apariția – pentru astfel de oameni, cele mai adânci binecuvântări ale veții a două suflete întrețesute vor rămâne ascunse pe vecie.

Pentru cele mai mari, cele mai profunde și cele mai delicate lucruri din lume, trebuie să așteptăm. Acestea nu se întâmplă în grabă, ci conform legilor divine ale germinării, creșterii și devenirii.

Apoi, o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; Isaia 11:1-4a

Isus stă la ușă și bate. El vine către tine în persoana unui cerșetor, a unui copil al străzii în haine zdrențuite, cerând ajutor. El te confruntă prin fiecare persoană pe care o întâlnești. Atât timp cât vor fi oameni pe pământ, Hristos se va înfățișa sub forma semenului tău, cel prin care Dumnezeu te cheamă, îți vorbește, îți cere lucruri. Aceasta este seriozitatea și aceasta este binecuvântarea mesasjului de Advent. Hristos stă la ușă și bate; el vine sub forma unor oameni la fel ca noi. Îi vei închide ușa, sau I-o vei deschide?

S-ar putea să ți se pară ciudat că Îl vezi pe Hristos într-un chip atât de familiar, însă El a spus asta, iar cei care se îndepărtează de această severă realitate a mesajului de Advent, nu vor putea vorbi nici despre faptul că Hristos vine în inimile lor.

Hristos bate la ușă. Nu este Crăciunul, încă. Însă nu este, încă, nici ultimul mare Advent, a doua venire a lui Hristos. Prin toate Adventurile pe care le sărbătorim de-a lungul anilor vieții noastre, noi tânjim după ultimul Advent, atunci când vom auzi cuvintele: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.”

Perioada de Advent este o perioadă a așteptării, însă întreaga noastră viață este o perioadă de Advent, o perioadă de așteptare a ultimului Advent, când cerurile și pământul vor fi înnoite.

Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el, cu Mine. Apocalipsa 3:20