„Nu-i de mirare că e numit Mântuitorul“ de Max Lucado


index2În Biblia ta de peste o mie de pagini, ce contează? Dintre toate poruncile şi interdicţiile, ce este esenţial? Ce este indispensabil? Vechiul Testament? Noul? Harul? Botezul?

Oare asta să fie tot? Mers la biserică duminica. Cântece frumoase. Zeciuială practicată cu credincioşie. Cruci de aur. Costume din trei piese. Coruri mari. Biblii legate în piele. Toate acestea sunt frumoase, dar… unde este esenţa?

Asta se întreabă Max Lucado în cartea sa, Nu-i de mirare că e numit Mântuitorul – cronici ale crucii, o carte perfectă pentru a fi citită în Săptămâna Mare în care tocmai am intrat.

Autorul ne invită să medităm la cuvintele apostolului Pavel din 1 Corinteni, capitolul 15: Continuă lectura „„Nu-i de mirare că e numit Mântuitorul“ de Max Lucado”

Un strop de viaţă #201


Nu vom înţelege niciodată măsura iubirii lui Dumnezeu în Hristos, la Cruce, până nu înţelegem că nu va trebui niciodată să stăm înaintea judecăţii lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Toate păcatele noastre, fără excepţie, au fost purtate de Hristos, iar El a luat asupra Lui judecata pe care noi o meritam. El a dus până la capăt lucrarea de mântuire.

Dacă noi credem în Isus Hristos, am trecut deja de furtuna judecăţii. S-a întâmplat la Cruce. Aşa că nu te mai lăsa înlănţuit de vina ta sau te temerile tale. Plata păcatului a fost plătită pe deplin de Hristos.

Billy Graham, în Blessings of the Cross

Un strop de viaţă #199


Purtându-ne crucea, spunem de fapt „da“ atunci când totul în noi strigă „nu“; decidem să facem singurul lucru pe care noi nu vrem să-l facem (şi probabil că nimeni din lume nu vrea), datorită faptului că nu este „natural“. Dar prin faptul că ne dăm consimţământul din toată inima, descoperim cu surprindere că imposibillul devine posibil, iar că lucrurile cu privire la care am fost siguri că sunt peste puterile noastre, pot fi acum realizate, căci atunci când Dumnezeu porunceşte, El dă totdeauna şi puterea necesară.

Elisabeth Elliot, Călăuzirea lui Dumnezeu

Un strop de viaţă #189


…astfel, să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu, întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie, mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor în lumină.

Coloseni 1:10-12

E nevoie de puterea lui Dumnezeu pentru a-l face pe un olog să meargă, pentru a deschide ochii cuiva care nu poate să vadă, pentru a face urechile surde să audă şi pentru a elibera pe cineva de puteri demonice. Dar, e nevoie tot de puterea lui Dumnezeu pentru a face pe cineva să nu mai fie nemulţumit şi să nu se mai plângă, să nu mai fie nerăbdător, să nu se dea bătut, să nu mai fie nerecunoscător sau să nu mai fie controlat de atitudini greşite.

Noi avem parte de puterea lui Dumnezeu de a ne schimba când suntem curăţiţi prin sângele lui Isus Hristos, când ne luăm crucea şi acceptăm voia Lui, când suntem umpluţi şi controlaţi de Duhul Sfânt, când umblăm în ascultare de Cuvântul Său şi când ne încredem în El cu toată inima noastră.

Roy Lessin, Meet Me in the Meadow

Un strop de viaţă #164


Crucea este esenţa misiunii lui Hristos – a lui Mesia pe acest pământ. La cruce se referă Domnul ori de câte ori face aluzie la menirea lui, la botezul cu care trebuie să se boteze, la paharul pe care trebuie să-l bea. Totul în cuvintele, tăcerile şi vestirile sale duce spre punctul final al Golgotei.

Crucea pentru creştin: simbolul interferenţei cerului cu pământul, al spiritului cu materia. Crucea este tiparul care, singurul, ne îngăduie să înţelegem taina lumii şi a vieţii, e singura cheie de care dispunem.

N.Steinhardt, Jurnalul fericirii