Etichetă: creaţia răscumpărată

Un strop de viață #749


Concepția creștină despre suferință se definește prin cuvântul răscumpărătoare. Deși suferința în sine poate oferi motive pentru proteste vehemente, ea poate avea totuși un rol pozitiv în viață – cu alte cuvinte, poate fi răscumpărată. Mă împotrivesc acelora care consideră că Dumnezeu trimite suferința pentru a îndeplini un scop bun. Nu, eu nu am găsit nicăieri în Evanghelii ca Isus să fi spus cuiva în suferință: „Motivul pentru care suferi de hemoragie ( sau de paralizie sau lepră) este că Dumnezeu lucrează la caracterul tău.” Isus nu a ținut oamenilor teorii; El i-a vindecat. Cu toate acestea, aproape toate pasajele din Noul Testament despre suferință analizează modul în care până și un lucru „rău” poate fi răscumpărat pentru bine.

Philip Yancey, Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?

Un strop de viață #669


Moartea Lui a fost zestrea pentru mine și tine. Iar numai El era singurul care putea să o plătească. Pentru a crea o căsătorie între Dumnezeul universului și drojdia Bisericii era necesar un schimb de valoare pentru a pregăti Mireasa. Aveam nevoie de mai mult decât o coafură nouă, unghii lăcuite și câteva vizite la solar.

Nu, Mireasa lui Cristos avea nevoie de o inimă nouă, de o viață nouă. Prin urmare, Isus a murit, ca noi să trăim. Când a strigat: S-a sfârșit!”, Se gândea la noi. Nu ne privea așa cum suntem, socotind defectele noastre, având ca decor eșecurile, scuzele și trădările noastre. Ne vedea așa cum ar putea fi într-un parteneriat al inimii cu El, în urma pecetluirii noastre cu sigiliul „achitat complet”, pus peste păcatul nostru.

Tim Kimmel, Căsnicia plină de har

Un strop de viață #318


Tu ai fost creat să fii opera de artă a lui Dumnezeu. Pavel scrie în Efeseni 2:10: „Noi suntem poema lui Dumnezeu“ – un cuvânt care se traduce prin „capodopera“ lui Dumnezeu sau „lucrarea“ Lui. Dumnezeu te-a creat astfel încât să cunoşti comuniunea cu El şi cu alţi oameni, să „umpli pământul şi să-l supui“, să ai stăpânire peste creaţie sub domnia Sa şi cu ajutorul Său.

Faptul că Dumnezeu a declarat modul în care am fost creaţi ca fiind „bun“ scoate şi mai mult în evidenţă tragedia căderii noastre. De aceea dezamăgirea mea – vizavi de mine – este atât de adâncă. Dar Dumnezeu este hotărât să schimbe imaginea Lui în noi, o imagine care acum este distorsionată.

Planul Lui nu este doar să restaureze în mare fiinţa noastră decăzută. El vrea să ne transforme în oameni noi. Aşadar, istoria omenirii nu este doar o istorie despre o dezamăgire universală, ci şi despre o speranţă de nezdruncinat.

John Ortberg, Viața pe care ți-ai dorit-o dintotdeauna

Un strop de viaţă #93


Scriem o poveste măruntă cu viaţa noastră, care face parte dintr-o poveste mai amplă, pe care nu o înţelegem decât fragmentar. Ambele, cea măruntă ca şi cea amplă, se desfăşoară ca orice poveste: cu un început şi un sfârşit, cu un scop, dar şi cu acţiuni care se opun, consecinţe care nu pot fi evitate, accidente şi întreruperi neaşteptate. La sfârşit, naraţiunea înglobează toate aceste detalii într-un fir narativ care conduce la o poveste reuşită. Istoria creştină se termină cu promisiunea că într-o zi răscumpărarea va fi completă, că Dumnezeu Se va „reabilita“ pe Sine Însuşi printr-o explozie de putere recreatoare, că o cunoaştere personală a lui Dumnezeu va fi la fel de intimă ca şi cunoaşterea fiinţelor de pe pământ. „Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.“

Philip Yancey, În căutarea Dumnezeului nevăzut