Etichetă: creaţia lui Dumnezeu

Un strop de viață #590


Noi, oamenii moderni, vedem miracolele ca o suspendare a ordinii naturale, însă Isus le înfăptuia ca pe o restabilire a acestei ordini. Biblia ne spune că la început Dumnezeu nu a creat lumea cu gând ca după aceea să o lase să fie bântuită de boli, foamete și moarte. Isus a venit în lume să repare răul ce fusese făcut și să vindece lumea de consecințele căderii. Miracolele Sale nu sunt doar dovezi că El a avut putere, ci și anticipări minunate a ceea ce va face El cu această putere. Miracolele înfăptuite de Isus nu sunt doar o provocare pentru mintea noastră, ci și o făgăduință pentru inima noastră că lumea pe care cu toții ne-o dorim e pe drum.

Timothy Keller, Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului

Un strop de viață #511


„Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui”. Ps 19:1

O fereastră este „o privire spre dincolo”. Dacă o casă nu ar avea ferestre, ar fi groaznic, am trăi în întuneric şi nu am avea nici o perspectivă. Firmamentul cerului, cu toţi aştrii şi miliardele de stele, ne spune că universul nu este o casă pustie, că luminile sunt aprinse şi că „Cineva este acasă!”

Petru Dugulescu, „Ei mi-au programat moartea”

Un strop de viață #318


Tu ai fost creat să fii opera de artă a lui Dumnezeu. Pavel scrie în Efeseni 2:10: „Noi suntem poema lui Dumnezeu“ – un cuvânt care se traduce prin „capodopera“ lui Dumnezeu sau „lucrarea“ Lui. Dumnezeu te-a creat astfel încât să cunoşti comuniunea cu El şi cu alţi oameni, să „umpli pământul şi să-l supui“, să ai stăpânire peste creaţie sub domnia Sa şi cu ajutorul Său.

Faptul că Dumnezeu a declarat modul în care am fost creaţi ca fiind „bun“ scoate şi mai mult în evidenţă tragedia căderii noastre. De aceea dezamăgirea mea – vizavi de mine – este atât de adâncă. Dar Dumnezeu este hotărât să schimbe imaginea Lui în noi, o imagine care acum este distorsionată.

Planul Lui nu este doar să restaureze în mare fiinţa noastră decăzută. El vrea să ne transforme în oameni noi. Aşadar, istoria omenirii nu este doar o istorie despre o dezamăgire universală, ci şi despre o speranţă de nezdruncinat.

John Ortberg, Viața pe care ți-ai dorit-o dintotdeauna

Un strop de viață #248


Închipuirea că universul nu este vast şi vid, ci mic şi confortabil, avea o semnificaţie deplină acum, căci orice lucru care este o operă de artă trebuie să fie mic în ochii artistului: lui Dumnezeu, stelele s-ar putea să-i fie doar mici şi preţioase, precum diamantele. Iar instinctul care m-a urmărit, că binele nu este doar o unealtă pe care să o folosim, ci o relicvă pe care să o păzim, chiar şi acest lucru fusese şoapta nebunească a ceva înţelept la origine, fiindcă, aşa cum spune creştinismul, suntem cu adevărat supravieţuitori ai unui naufragiu, echipajul unei corăbii de aur scufundate înainte de începuturile lumii.

G.K. Chesterton – Ortodoxia

Un strop de viață #246


Adulţii nu sunt destul de puternici ca să guste monotonia. Însă poate că Dumnezeu este suficient de puternic ca să găsească desfătare în monotonie. Ne putem imagina că Dumnezeu îi spune în fiecare dimineaţă „Mai fă o dată” soarelui; şi la fel, în fiecare seară, „Mai fă o dată” lunii.

Poate că nu necesitatea automată face ca toate margaretele să fie la fel; poate că Dumnezeu creează fiecare margaretă în parte, dar nu s-a plictisit niciodată să le creeze.

G.K. Chesterton – Ortodoxia