În luna august luăm vacanță de la articole consistente pe blog, dar asta nu înseamnă că vă lăsăm fără materiale de lectură, pentru momentele în care aveți nevoie de inspirație. Așadar, pentru următoarele săptămâni v-am pus laolaltă recomandările din seria Cărți cu dor de ducă din ultimii trei ani, grupate pe categorii.
Într-un articol precedent din seria „Cărți cu dor de ducă”, aflam că există o insulă în Antarctica ce poartă numele unui român; că, în 1920, la Cluj, a fost fondat primul institut de speologie din lume și, în general, că ne putem mândri cu un savant român care a participat la o expediție deosebită de explorare a Antarcticii, a contribuit cu informații importante și chiar a fondat o nouă ramură a științei pe care o reprezenta – biospeologia. Reportajul lui Cristian Lascu și Helmut Ignat, Din Antarctica la Scărișoara, aducea un omagiu savantului Emil Racoviță, prin documentarea unei expediții românești care a refăcut traseul expediției Belgica din 1897 și a dezvăluit Antarctica așa cum arată ea în secolul XXI. Iar cartea de astăzi, „Spre Polul Sud”, apărută la Editura Frontiera, reprezintă o completare binevenită la acel volum (sau invers!)
Textul cărții reprezintă conferința „Vers le Pôle Sud” ținută de Emil Racoviță la Sorbona, dar include și fragmente din conferința „Expedițiunea antarctică belgiană”, susținută de savant în România.
Săptămâna aceasta vă propun un roman pentru copii cu adevărat bun, pentru că poate fi gustat cu aceeași plăcere și de către adulți, o poveste extraordinar de frumos scrisă despre supraviețuire și efectele (dar și frumusețile) explorării unor teritorii necunoscute, despre prietenie și lucrul în echipă în condiții extreme.
Și dacă asta nu era suficient, ce poate provoca mai mult dorul de ducă decât un titlu ca Exploratorul?
Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #35 – A explora înseamnă a fi atent”Asta începeau elevii să intoneze în ultima săptămână de școală, cel puțin cei din generațiile născute până în anul 2000. Vacanța o fi venit ea din Franța, dar erau norocoși cei care și-o puteau petrece oriunde altundeva decât în București (sau oricare le-ar fi fost orașul/localitatea natal/ă), chit că era măcar „la țară la bunici”, ce să mai vorbim de străinătate.
Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #33 – „Vine vacanța cu trenul din Franța!””Așa cum vă promiteam, revenim cu seria dedicată recomandărilor pentru vacanță și, deși vă spuneam că o să scriu despre Omuleții lui Mary Norton, i-am amânat un pic, pentru că am comandat și cel de-al patrulea volum și vreau să-l citesc și pe acela înainte de a scrie articolul respectiv.
Așadar, am ales să încep recomandările mele de vacanță de anul acesta cu un duo despre care am mai scris pe blog, dar care cred că merită și un articol separat în care să apară împreună.
Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #20 – Povestitoarea pe Drumul de Aur”
CARTEA E O VIAȚĂ 