În luna august luăm vacanță de la articole consistente pe blog, dar asta nu înseamnă că vă lăsăm fără materiale de lectură, pentru momentele în care aveți nevoie de inspirație. Așadar, pentru următoarele săptămâni v-am pus laolaltă recomandările din seria Cărți cu dor de ducă din ultimii trei ani, grupate pe categorii.
Cărți cu dor de ducă #13 – O călătorie în alte timpuri
În volumul În intimitatea secolului 19 Ioana Pârvulescu prezintă cadre de viață domestică sau publică din secolul 19 din România, în special din București, multe dintre ele extrase din presa vremii, scrisori și viețile scriitorilor, ale politicienilor sau oamenilor de cultură de atunci, dar și din viața regelui Carol I.
Muntele de documente pe care trebuie să le fi consultat nu se întrevede, totul este un colaj firesc, fluent, și curge aproape ca o poveste. O poveste despre alte vremuri, despre o Românie la început de drum în frunte cu regele Carol I, o Românie care recuperează în ritm fast forward decalajul față de Occident provocat de ocupația otomană și ajunge până la sfârșitul secolului să aibă orașe ca București, care să fie numit „micul Paris”.
Cărți cu dor de ducă #21 – „Un balaur prin cotiturile ascunse ale unui munte”
Trenurile sunt, pentru mulți, simbolul vacanței (pentru mine, cu siguranță!) sau cel puțin trezesc amintirea vremurilor în care călătoria cu trenul reprezenta începutul concediului. Cartea cu dor de ducă pe care v-o propun se numește Călători români privind pe fereastra trenului. O încercare de istorie culturală (1830 – 1930) de Radu Mârza.
Cum ar fi să vedeți pentru prima dată un tren? Nu, nu mă refer doar la bucuria copilului care vede pentru prima dată în viața lui un tren, dar altfel crește obișnuindu-se cu existența lor, trăind într-o societate în care trenul e o banalitate și există deja mijloace de transport mult mai sofisticate.
Acum 200 de ani, oamenii vedeau pentru prima dată un tren – pentru că nu existase până atunci! Și din fericire, nu trebuie să ne imaginăm prea mult reacțiile lor, pentru că unele dintre ele sunt consemnate în amintiri și jurnale de călătorii, uneori într-o manieră foarte plastică. Și oare, ce tablou mai poetic se poate, decât acela ce-l dă neagra locomotivă, târând după ea corpul de balaur al trenului, prin cotiturile ascunse ale unui munte, scria A.D. Xenopol la început de secol XX.
Cărți cu dor de ducă #27 – Călătoria ca modalitate de a înțelege istoria
Ana Blandiana publică în anul 2020, în plină pandemie de COVID-19, volumul Soră lume, în care rememorează experiențe „existențiale” sau marcante din multele sale călătorii în jurul lumii, în calitate de poetă, fondatoare a PEN Clubului Român, a Alianței Civice sau a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, de la Sighet.
Acesta este un volum inedit, la intersecția dintre genul memoralistic, jurnalul de călătorie și analiza social-politică, care nu este o carte de călătorii, dar în care autoarea se folosește de acestea pentru a-și explica istoria recentă a lumii.
Cărți cu dor de ducă #30 – La „Cuibul liniștit”
Vă invit să facem un scurt popas la Balcic, orașul înconjurat de stânci albicioase, dar și de creste împădurite, brăzdate de văi adânci, coborând vertiginos spre albastrul mării – cum era descris el odinioară – cu ajutorul cărții Balcic. Micul paradis al României Mari de Lucian Boia, un volum care ne ajută să pătrundem puțin într-o epocă pe care cu greu ne-o mai putem închipui astăzi, perioada de înflorire a României Mari, cu istoria, arta și figurile ei marcante.
Cărți cu dor de ducă este o serie de recomandări pentru vacanță, care vă invită la călătorie – cu gândul sau la pas, în munți, deșerturi, păduri sau țări îndepărtate, în timp – în amintire sau în istorie – și chiar în spațiul cosmic.
CARTEA E O VIAȚĂ 