Ce poate fi mai relaxant de citit și ce îți poate da mai mult senzația de vacanță decât o bandă desenată?
Astăzi vă propun o astfel de carte care se inspiră din folclorul și imaginarul fantastic românesc, creând o poveste captivantă și foarte amuzantă despre prietenia improbabilă a trei copii speciali și modul în care își petrec aceștia vacanța de vară.
Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #37 – O vacanță în bandă desenată”Într-un articol precedent din seria „Cărți cu dor de ducă”, aflam că există o insulă în Antarctica ce poartă numele unui român; că, în 1920, la Cluj, a fost fondat primul institut de speologie din lume și, în general, că ne putem mândri cu un savant român care a participat la o expediție deosebită de explorare a Antarcticii, a contribuit cu informații importante și chiar a fondat o nouă ramură a științei pe care o reprezenta – biospeologia. Reportajul lui Cristian Lascu și Helmut Ignat, Din Antarctica la Scărișoara, aducea un omagiu savantului Emil Racoviță, prin documentarea unei expediții românești care a refăcut traseul expediției Belgica din 1897 și a dezvăluit Antarctica așa cum arată ea în secolul XXI. Iar cartea de astăzi, „Spre Polul Sud”, apărută la Editura Frontiera, reprezintă o completare binevenită la acel volum (sau invers!)
Textul cărții reprezintă conferința „Vers le Pôle Sud” ținută de Emil Racoviță la Sorbona, dar include și fragmente din conferința „Expedițiunea antarctică belgiană”, susținută de savant în România.
Săptămâna aceasta vă propun un roman pentru copii cu adevărat bun, pentru că poate fi gustat cu aceeași plăcere și de către adulți, o poveste extraordinar de frumos scrisă despre supraviețuire și efectele (dar și frumusețile) explorării unor teritorii necunoscute, despre prietenie și lucrul în echipă în condiții extreme.
Și dacă asta nu era suficient, ce poate provoca mai mult dorul de ducă decât un titlu ca Exploratorul?
Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #35 – A explora înseamnă a fi atent”„Fructele exotice nu se mănâncă oricum, există un ritual… Iei fructul în mână, cu grijă, îi simți textura și greutatea, îl privești pe toate părțile până ești sigur că nu mai rămâne milimetru pătrat din fruct neatins de privirea, mintea și mirosul tău. Apoi închizi ochii și, după ce i-ai simțit textura și mirosul, i-ai văzut forma și culoarea, încerci să-ți imaginezi cum arată înăuntru și ce gust are. După asta, îl tai în jumătate și confrunți ce vezi cu ce ți-ai imaginat, îl miroși iar, îți reimaginezi gustul după textura, culoarea și mirosul din interior și, într-un final, îl guști. Astfel, gustul fructului are, dincolo de realitatea lui finală, o poveste, o nuanță. Tot întorcându-l pe toate părțile, tot încercând să-ți imaginezi gustul, trezești receptorii de gust și miros, trezești simțurile, le pui în gardă, le pregătești, le antrenezi și așa fiecare va fi pregătit să întâlnească și să simtă experiența fructului în plenitudinea ei!”
Tocmai ați aflat cum se mănâncă fructele exotice chiar de la un băștinaș din jungla amazoniană!
Autorul cărții „Călătorie în jurul omului” consemnează aceasta, pe lângă multe alte experiențe inedite pe care le-a avut în călătoria sa în jurul lumii.
Alexandru Stermin, biolog și explorator, licențiat în biologie și teologie, profesor de anatomia comparată a vertebratelor, etologie, bioetică și ecologie umană în cadrul Universității Babeș-Bolyai, autor de articole publicate în revistele Sinteza și National Geografic, scrie în introducerea cărții:
„Cu câteva zile înainte să împlinesc 30 de ani, am plecat singur într-o călătorie în jurul lumii. Primele nopți le-am dormit în jungla amazoniană, apoi zile întregi am umblat în alte două jungle – jungle urbane, pe cât de depărtate, pe atât de diferite – Los Angeles și Beijing.”. Am primit această carte în preajma propriei mele aniversări de 30 de ani, deci a fost o carte foarte potrivită.
Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #34 – Călătorie în jurul omului”Asta începeau elevii să intoneze în ultima săptămână de școală, cel puțin cei din generațiile născute până în anul 2000. Vacanța o fi venit ea din Franța, dar erau norocoși cei care și-o puteau petrece oriunde altundeva decât în București (sau oricare le-ar fi fost orașul/localitatea natal/ă), chit că era măcar „la țară la bunici”, ce să mai vorbim de străinătate.
Continuă lectura „Cărți cu dor de ducă #33 – „Vine vacanța cu trenul din Franța!””
CARTEA E O VIAȚĂ 