În mai 2012 a avut loc în Bucureşti, la Sala Palatului, conferinţa „Nu-ţi irosi viaţa“, susţinută de John Piper. Astăzi vă prezint cartea cu acelaşi titlu, care a inspirat mesajul conferinţei. Cartea m-a impresionat mult prin tonul înflăcărat cu care este scrisă. Nu-ţi irosi viaţa este recomandată tuturor vârstelor. Însă John Piper are câteva pasaje dedicate exclusiv tinerilor, pentru că sunt cei mai expuşi la tentaţii care să îi abată de la calea aceasta plină de pasiune despre care vorbeşte, dar au şi cea mai mare posibilitate de a se îndrepta spre ea. Sfaturile autorului pot părea copleşitoare la început. Am simţit acest lucru pentru că îmi dădeam seama că schimbările inspirate de carte nu se pot petrece instantaneu. Însă John Piper aduce argumente solide că este mai bine să urmăm calea aceasta, decât să regretăm că ne-am irosit viaţa atunci când vom privi în urmă. Continuă lectura „„Nu-ţi irosi viaţa“ de John Piper”
Etichetă: atributele lui Dumnezeu
Un strop de viaţă #39
Limba chineză, cu ideogramele ei, combină cele două concepte de dragoste şi durere într-un simbolism elocvent. În ideograma ce exprimă cea mai înaltă formă de iubire, simbolurile pentru iubire şi durere sunt desenate unul peste celălalt, pentru a forma un cuvânt de genul „durere-dragoste“. Astfel, o mamă îşi „iubeşte cu durere“ copilul. Îşi revarsă întreaga fiinţă asupra copilului. În esenţă, Dumnezeu a arătat „durere-dragoste“ faţă de creaţie, dezbrăcându-se de atributele Sale şi alăturându-ni-Se nouă la Întrupare.
Philip Yancey şi Dr. Paul Brand, Creaţi după Chipul Său
Un strop de viaţă #20
Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb (Maleahi 3:6)
În ciuda tuturor variabilelor vieţii, există Unul care nu se schimbă. Există Cineva a cărui inimă nu se răzgândeşte, şi pe a cărui frunte nesiguranţa nu o poate brăzda.
Orice altceva s-a schimbat. Toate lucrurile se schimbă. Soarele îşi reduce luminozitatea odată cu trecerea timpului; lumea îmbătrâneşte. Cerurile şi pământul în curând vor trece. Ele vor pieri, învechindu-se ca o haină. Dar există Unul singur care are nemurirea, ai cărui ani nu au sfârşit şi în a cărui persoană nu există schimbare. Bucuria pe care marinarul o simte atunci când păşeşte pe mal, după ce a fost azvârlit încoace şi încolo, este desfătarea creştinului care, în mijlocul tuturor schimbărilor din această viaţă, îşi sprijină piciorul credinţei pe acest adevăr: „Eu, Domnul, nu mă schimb.“
CARTEA E O VIAȚĂ 