Nu lăsa ca gândurile să-ţi fugă în multe locuri. Dimineaţa, pune-ţi în minte ceva bun de făcut, seara cercetează-ţi purtarea din timpul zilei: ce ai gândit, ce ai vorbit, ce ai făcut; căci poate vei fi supărat cu ceva pe Dumnezeu sau pe aproapele tău. Nu fi niciodată neocupat, ci citeşte sau scrie, sau roagă-te, sau cugetă la lucruri duhovniceşti, sau lucrează cu mâinile la ceva bun.
Thomas à Kempis, Imitatio Christi
Vezi şi postarea de aici.
Imitatio Christi sau Imitându-l pe Hristos, tradusă la noi cu titlul Urmând pe Cristos, de Thomas à Kempis este o carte din care mulţi scriitori ai unor cărţi cu teme foarte diferite au citat şi citează, tocmai pentru că ea cuprinde sfaturi legate de multe aspecte ale vieţii creştine.
Cartea, care este mai mult o culegere de îndemnuri şi cugetări, a fost scrisă în Evul Mediu şi poate că veţi fi surprinşi, ca şi mine, să constataţi cât de actuală este ea de fapt şi felul în care descrie lumea cu care trebuie să se lupte creştinul. Nimic nu e nou sub soare, aşadar, şi cred că cu atât mai mult trebuie să fim atenţi la ce are să ne spună, pentru că problemele, păcatele sau obiceiurile la care face referire sunt la fel de răspândite şi astăzi. Ea cuprinde trei părţi, fiecare având mai multe subtitluri cu îndemnuri pe o anumită temă. Continuă lectura „„Imitatio Christi“ de Thomas à Kempis”
Drumul creştinului implică toate aceste trei domenii de viaţă: spiritual, practic şi intelectual. Ele nu se exclud reciproc. Dumnezeu este o Fiinţă foarte practică, dar ne călăuzeşte totodată cu raţiune şi înţelepciune. Cuvântul lui Dumnezeu este pergamentul dat nouă pentru a ne informa, a ne îmbogăţi cunoştinţele, a ne învăţa, a ne corecta şi a ne ghida spre cetatea cerească. Dacă pierdem acest Cuvânt, pierdem de fapt lumina care ne călăuzeşte în călătoria noastră.
Ravi Zacharias, De ce Isus? Să redescoperim adevărul în epoca spiritualităţii consumeriste de masă
În tot ce faci, să ai pasiunea centrată pe Dumnezeu, pasiunea care-L înalţă pe Cristos, pasiunea hrănită de Biblie, şi să găseşti modalităţi de a o exprima, de a trăi pentru ea şi de a muri pentru ea. Aşa vei lăsa în urma ta ceva durabil. Nu-ţi vei irosi viaţa.
Fiindcă toate lucrurile de care te bucuri în Cristos – în calitate de creştin, ca persoană care crede în Cristos – se datorează morţii lui Cristos. Şi întreaga ta bucurie în orice lucru ar trebui să fie deci o bucurie în crucea prin care ţi-au fost cumpărate toate binecuvântările, cu preţul morţii Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos.
John Piper, Nu-ţi irosi viaţa
Este o expresie grozavă – „El [Isus] a luat robia roabă“. Înseamnă că însuşi triumful vrăjmaşilor Săi l-a folosit spre înfrângerea lor. A silit izbânzile lor întunecate să slujească ţelului Său şi nu al lor. L-au pironit pe lemn fără să ştie că tocmai prin acest fapt vor aduce lumea la picioarele Lui. I-au dat o cruce fără să bănuiască că va face din ea un tron. L-au azvârlit să moară în afara porţilor cetăţii neştiind că de fapt în momentul acela deschideau porţile universului pentru a primi Împăratul. Au uneltit să-I înăbuşe învăţătura fără să bănuiască măcar ca astfel gravau pentru totdeauna în inimile oamenilor chiar Numele pe care căutau să-L distrugă. Credeau că L-au încolţit pe Dumnezeu, pironit, neputincios şi învins; dar nu ştiau că Dumnezeu Însuşi i-a încolţit pe ei. El nu a biruit în ciuda misterului întunecat al răului. A biruit prin acesta.
James Stewart, citat de Ravi Zacharias în De ce Isus? Să redescoperim adevărul în epoca spiritualităţii consumeriste de masă
CARTEA E O VIAȚĂ 