Părinții Bisericii #8 – Origen


Despre Origen se pot scrie (și s-au scris) volume întregi, care să-l laude pentru geniul său sau, dimpotrivă, să-l acuze pentru devierile sale. El ne stă drept avertisment față de de zelul care nu are o temelie teologică solidă, față de tendința speculativă de interpretare a textelor scripturistice dusă prea departe, dar și față de pericolul răstălmăcirii textului scos din context – așa cum s-a întâmplat chiar cu pasaje din operele lui Origen.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #8 – Origen”

Părinții Bisericii #7 – Clement al Alexandriei


Apariția, la sfârșitul secolului al doilea, a școlii din Alexandria, este providențială, deoarece gândirea pe care o elaborează, metodele de cercetare și planurile unei grandioase sume teologice, depășesc mediul și timpul în care școala a apărut și a funcționat. Reprezentanții școlii din Alexandria, precum Clement, demonstrează creștinilor timpului lor că a-ți gândi credința, a ți-o întemeia și dialectic, nu doar prin trăire, nu este nici primejdios, nici inutil. Dascălii școlii se străduiesc să arate creștinilor cât de folositoare este filosofia pentru întemeierea adevărurilor creștinismului.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #7 – Clement al Alexandriei”

Părinții Bisericii #6 – Atenagora atenianul


Dintre toți scriitorii veacului al doilea, Atenagora este cel mai îndreptățit să se numească „filosof creștin”. Atenagora era stăpân pe mitologia și filosofia greacă, distingându-se printr-o judecată clară, mânuind un limbaj filosofic limpede, prevenitor față de concepțiile păgâne ale timpului, uneori întrebuințând chiar o oarecare curtoazie în metoda cu care combate tezele păgâne susținute de reprezentanții stăpânirii romane de atunci.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #6 – Atenagora atenianul”

Părinții Bisericii #5 – Teofil al Antiohiei


Despre Teofil al Antiohiei avem puține detalii – pe unele le găsim în singura lui lucrare ce s-a păstrat – Cele trei cărți către Autolic (din lucrare reiese că Autolic era un bărbat studios, de o vârstă cu Teofil, despre care acesta scrie „nu pregeți, de ți-ar fi cu putință, să stai și noaptea în biblioteci”; Autolic este interesat de credința creștină, iar Teofil îi descrie pe larg rătăcirile de la adevăr ale filosofilor greci și ale religiilor păgâne) – iar pe altele la istoricii Eusebiu al Cezareei și Ieronim. Eusebiu îl consemnează drept cel de-al șaselea episcop al Antiohiei, din anul 169 până în 177.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #5 – Teofil al Antiohiei”

Părinții Bisericii #4 – Clement al Romei


Clement (c.30-101) a slujit ca episcop al bisericii din Roma. Conform tradiției bisericești timpurii, el este însoțitorul menționat de Sf. Pavel în Filipeni 4:3 (Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii.)

Clement a scris epistola sa, a romanilor către corinteni, în jurul anului 95 d.Hr.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #4 – Clement al Romei”