Frumusețe în întuneric #2 – O rugăciune înainte de a crea


Isuse, Tu ești sursa frumuseții: ajută-ne să facem ceva frumos; Isuse, Tu ești Cuvântul care era cu Dumnezeu de la început, Cuvântul prin care au fost create toate: dă-ne cuvinte și fii cu noi la începutul acestei creații; Isuse, Tu ești lumina lumii: luminează-ne calea prin acest mister; Isuse, Tu iubești în mod perfect cu o smerenie perfectă: fă ca această muzică imperfectă să poarte iubirea Ta perfectă către fiecare ureche ce o aude.

Frumusețe în întuneric – gânduri despre comunitate, chemare și misterul creației este o serie de fragmente din cartea Adorning the Dark de Andrew Peterson

Devenind o prezență vindecătoare #24


Ajutarea oamenilor este datoria fiecăruia. În pofida existenței multor profesioniști în cultura noastră dominată de stres, majoritatea problemelor sunt gestionate de laici, fie că aceștia se simt sau nu calificați. Chiar dacă ar exista suficienți consilieri profesioniști și pastori care să gestioneze nevoile tuturor oamenilor, unii ar prefera să-și discute problemele cu o rudă, un vecin sau un prieten. Sprijinitorii neprofesioniști ai oamenilor pot fi lipsiți de instruire sau cu o instruire săracă, și totuși impactul lor să fie semnificativ. Acești oameni sunt în prima linie a frontului în lupta împotriva stresului, confuziei și bolilor mentale.

Gary Collins, Sprijinitorul semenilor. Un psiholog creștin te învață cum să-ți ajuți prietenii, familia și colegii

Un strop de viață pentru părinți #25


Un părinte talentat e cel care se bucură că urmașul său e omul însuși, într-un parcurs pe care-l poți doar prefigura, prin dărnicia ta sacrificială, consimțită și jubilatorie. Spunem: copiii mei, băiatul sau fata mea, dar am ratat pariul pedagogiei reușite dacă luăm expresia literal. Copilul e cu atât mai autentic al tău cu cât reușește să fie nu copia ta epigonică ori proprietatea ta privată, ci o ființă liberă, cu o personalitate distinctă și opțiuni pe deplin asumate.

Teodor Baconschi, Averea bunei educații

Părinții Bisericii #24 – Augustin


În cele 24 de săptămâni de până acum, am aflat frânturi din viața unor mari Părinți ai Bisericii. I-am descoperit pe cei care erau în viață în perioada Apostolilor și chiar au fost ucenici ai Evanghelistului Ioan, apoi pe primii teologi, apologeți și filozofi creștini, pe cei care și-au desfășurat activitatea sub persecuție și de cele mai multe ori și-au sfârșit-o prin martiriu, apoi pe cei care au văzut zorii creștinismului ca religie oficială a Imperiului. Când au apărut ereziile, i-am văzut pe cei care au stat în calea lor, marii apărători ai credinței, participanți la cele mai importante concilii ecumenice. Am descoperit atât figuri marcante care au jucat rol și în viața politică și socială, pe lângă cea bisericească, cât și părinți care s-au retras într-o viață ascetică sau în mănăstiri, pentru a păstra acolo credința cea dreaptă atunci când creștinismul maselor devenea prea diluat. Evident, lista nu este exhaustivă, iar informațiile prezentate atât de pe scurt sunt doar un grăunte de nisip pe o plajă întinsă. Însă sper că v-am stârnit interesul de a descoperi tot mai mult din această „plajă”, pentru că merită!

Părinții Bisericii ne învață cum să abordăm cultura în care trăim, cum să discernem ce e bun din ea și în special cum să intrăm în dialog cu ea. Ne învață cum să cunoaștem și să apărăm credința cea adevărată, și le suntem profund recunoscători pentru lupta pe care au dus-o pentru a păstra integritatea doctrinei și practicilor creștine. Ei ne sunt model de viețuire atât în vremuri de persecuție, cât și în perioade de pace. De la ei învățăm că a fi un bun cărturar merge mână în mână cu a avea grijă de cei defavorizați și bolnavi. Și mai presus de toate, că Isus Hristos merită urmat până la moarte, iar fascinația pentru lucrarea Sa mântuitoare, creația Sa, merită o dedicare de o viață.

Pentru ultimul articol din serie, l-am ales pe nimeni altul decât Fericitul Augustin.

Continuă lectura „Părinții Bisericii #24 – Augustin”

Frumusețe în întuneric #1 – Numele cel nou


La fel cum bradul se întinde spre cer cu o nevoie foarte diferită de cea a palmierului, la fel și fiecare om stă înaintea lui Dumnezeu și îi oferă o umanitate diferită Aceluiași Tată. Și, pentru fiecare, Dumnezeu are un răspuns diferit. Cu fiecare om are un secret – secretul unui nume nou. În fiecare om există o singurătate, o încăpere interioară a unei vieți aparte în care numai Dumnezeu poate intra… o încăpere în care niciun frate, nicio soră nu poate intra.

Continuă lectura „Frumusețe în întuneric #1 – Numele cel nou”