citatul zilei
Scara – Cuvântul 5
Despre pocăință
Pocăința este legământ cu Dumnezeu pentru îndreptarea vieții. Cel ce se pocăiește este cumpărător de smerenie. Pocăința este grijă de sine slobodă de grijile din afară. Pocăința este fiică a nădejdii și lepădare a deznădejdii. Pocăința este curățirea conștiinței. Pocăința este împăcare cu Dumnezeu.
Sfântul Ioan Scărarul
Scara – Cuvântul 4
Despre fericita și pururea pomenită ascultare
Ascultarea este desăvârșita lepădare a sufletului propriu, arătată prin lucrările trupului; sau dimpotrivă, ascultarea este omorârea mădularelor trupești în vreme ce mintea rămâne vie. Ascultarea este mormânt al voii proprii și înviere a smereniei.
Sfântul Ioan Scărarul
Scara – Cuvântul 3
Despre înstrăinare, adică depărtarea de lume
Cel ce socotește că nu este împătimit față de niciun lucru, iar lipsindu-se de vreunul din ele, se întristează cu inima, unul ca acesta se înșeală cu totul pe sine însuși.
Sfântul Ioan Scărarul
Scara – Cuvântul 2
Despre neîmpătimire, adică despre lepădarea grijilor și a întristării pentru lume
Cine iubește cu adevărat pe Dumnezeu, cine dorește cu adevărat împărăția ce va să fie, cine are o adevărată întristare pentru păcatele sale, cine într-adevăr și-a agonisit aducerea aminte a muncilor de veci și a înfricoșatei judecăți, cine într-adevăr se îngrozește de ieșirea sa din viața aceasta, acela nu va mai iubi nimic din cele vremelnice, ci urmează lui Hristos, neîncetat privind spre cer și așteptându-și de acolo ajutor, după cuvântul sfântului care a zis: Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii. Căci Tu eşti ajutorul meu şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijină.(Psalmul 62:9)
Sfântul Ioan Scărarul
Scara – Cuvântul 1
Despre lepădarea de viața lumească
Bunul și cel mai presus de bunătate și întru tot Bunul Dumnezeu și Împăratul nostru (căci Cuvântul adresat robilor lui Dumnezeu se cuvine a-l începe de la Dumnezeu) a cinstit cu vrednicia voii libere pe toate făpturile cele înțelegătoare zidite de El, și, de aceea, unii sunt prietenii Lui, alții slugile Lui cele adevărate, alții niște robi netrebnici, iar alții cu totul străini de El. Slugile Lui adevărate sunt toți aceia care fără lenevire și fără slăbire au împlinit și împlinesc voia Lui.
Necinstitorul de Dumnezeu este ființa rațională și muritoare care de voia sa se depărtează de viață (de Dumnezeu) și de Ziditorul său, Cel ce este pururea, Îl socotește că nu este. Călcător de lege este acela ce ține legea lui Dumnezeu așa cum îi spune mintea lui cea rea și socotește că el crede în Dumnezeu când de fapt I se împotrivește prin erezie. Creștin este acela care, pe cât este cu putință unui om, urmează lui Hristos cu cuvintele, faptele și gândurile, crezând drept și fără de prihană în Sfânta Treime. Iubitor de Dumnezeu este acela care se împărtășește de toate cele firești și fără de păcat, și se străduiește, după puterea sa, să facă binele. Înfrânat este acela care în mijlocul ispitelor, al curselor și al zarvei, caută cu toată tăria să imite purtările celor ce sunt liberi de toate acestea.
Sfântul Ioan Scărarul
